Stau la casă. Pe drum de casa noastră este un bloc cu patru etaje.
În fiecare an, la o fereastră de la etajul unu’, apare un „moș crăciun” cu un sac în spate.
Stă agățat disperat de o frânghie așteptând să i se deschidă și să fie primit înăuntru.
Pe frig și ceață, nisoare sau ger, sub soare cu dinți sau fără, moș crăciun așteaptă.
Așteaptă răbdător ca gazda să-i deschidă. Dar, fereastra rămâne închisă și el … tot afară.
Trece o zi, trec două, trec douzeci și nouă și el este tot afară. Așteaptă răbdător.
Trece un an, trec doi, trec nouă și el este tot afară. Așteaptă răbdător.
Gazda îl ține afară pe moș crăciun sub privirile la început uimite, apoi indiferente ale trecătorilor.
Gazda este mândră, pentru că este în atenție, pentru că este căutată, pentru că este dorită.
Gazda este flatată, pentru că vizitatorul nu renunță, nu pleacă deși este lăsat să aștepte la nesfârșit.
Jocul de-a moș crăciun în așteptare este plăcut și intrigant:
gazda se preface că este primitoare, vizitatorul se preface că este darnic.
Gazda nu are pe nimeni de primit, vizitatorul nu are nimic de oferit.
Fereastra gazdei rămâne închisă, sacul vizitatorului este gol.
Gazda este înăuntru, în lumea ei; vizitatorul este afară, în lumea lui.
Între cele două lumi este zidul și fereastra.
Inima gazdei este înghețată înăuntru, mâinile moșului sunt înghețate afară.
Gazda și moșul se cunosc și se joacă; gazda și moșul se țin la distanță.
Gazda rămâne anonimă, moșul rămâne celebru.
Imaginea aceasta mă duce cu gândul la Străinul care stă la ușile gazdelor cu darul vieții.
Gazdele nu au pe nimeni de primit, dar Vizitatorul are ceva prețios de oferit.
Gazdele sunt mândre că sunt căutate, dar se prefac că nu este nimeni afară.
Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este în așteptare.
Înăuntru este întuneric, El are lumina.
Înăuntru este frig, El are căldura.
Îndelunga Lui răbdare este în așteptare.
2 răspunsuri la “Rabdarea unui „Mos Craciun””
Din păcate, pe lângă faptul că situația e asemănătoare cu relația om-Dumnezeu, și mai trist e că Moș Crăciun, acest bătrân senil care nu știe ce înseamnă fericirea oamenilor, I-a luat locul lui Hristos în ziua în care El este sărbătorit.
Oamenii încep să uite nu doar ce a făcut Fiul lui Dumnezeu, ci Îl uită cu totul pe Cel care și-a dat viața ca ei să poată trăi…
E bine, însă, că Dumnezeu încă mai creează oameni ca tine, care scriu despre Adevăr, astfel încât să nu ne pierdem speranța.
Sărbători fericite și Dumnezeu să lumineze puternic în sufletul tău, astfel încât să fie văzut de la mari depărtări și de alții!
Mie mi se pare că această imagine, cu moș crăciun la fereastră, este una din cele mai sugestive pentru descrierea relației statice și distante a omului postmodern cu Divinitatea. Am mai vazut un astfel de moș crăciun agațat în fața la un jeep. Imaginea este mai dinamică, jeepul ia viteză … dar, moșul este tot acolo … afară, iar șoferul înăuntru.
Domnul să ne dea inspirație, creativitate și curaj să putem comunica adevărul Lui etern și pe limba omului postmodern! Mulțumesc pentru urare și încurajare!