Când luminile se sting

Filmul, sau cartea, începe cu un eveniment vesel. În lumea vrăjitorească are loc o mult așteptată sărbătoare. Această lume a fost îndelung terorizată de vrăjitorul cel rău, numit Cap de Mort. Punctul central al acțiunii filmului sau romanului este conflictul dintre tânărul vrăjitor Harry Potter și întunecatul vrăjitor Cap de Mort. Tânărul vrăjitor, care a scăpat de blestemul fatal, se va forma și educa la ”Școala de magie și vrăjitorie”. Un aspect atrăgător și surprinzător al povestirii îl reprezintă îmbinarea cu măiestrie a magicului cu normalul, personajele trăind o viață (aproape) obișnuită într-o lume cu totul magică. Cum povestea fără intrigă sau conflict nu există, supraviețuitorul și orfanul Harry devine exponentul binelui ce se folosește de magia albă pentru înfrîngerea exponentului răului, care folosește arsenalul magiei negre.

Cartea și filmele de ficțiune cu Harry Potter au avut o popularitate imensă. Empatia publicului cu Harry este capturată încă de la început, el fiind un unic supraviețuitor, un orfan nevinovat, un băiat simpatic, care se mai întâmplă să fie și vrăjitor, fără voia lui. În plus, el devine reprezentantul binelui care coalizează forțe în jurul său pentru extirparea răului. Ce ar putea fi rău sau greșit în toată această poveste?  Conflictul între bine și rău este o temă universală. Ce ar putea fi rău în lupta dintre magia albă și magia neagră? Cum am putea să nu susținem personajul și întruchiparea binelui, vrăjitorul care folosește doar magia albă?

Valurile puternice și vânturile viclene ale postmodernismul au produs dislocări și fragmentări serioase în rândul absolutelor, reașezări haotice ale valorilor fundamentale și o diluare subtilă a convingerilor biblice. În numele drepturilor omului, a egalității de șanse, a libertății de conștiință s-au făcut tot mai vocale și mai puternice drepturile minorităților. Strategia a fost una a pașilor mărunți.

S-a început cu conceptul biblic numit îngăduință, dar care a fost botezat în ape postmoderne și redenumit toleranță. Una din strategiile distincte ale postmodernismului este aceea de redefinire a termenilor. Minoritățile, de orice fel, au început să ceară majorității să le tolereze prezența, obiceiurile, limbajul și apucăturile. După ce majoritatea pasivă s-a obișnuit oarecum cu ciudățeniile, minoritatea a redefinit comportamentul ei de excepție ca fiind tot o normalitate, și încă una egală cu cea a majorității(!). Cu perseverență și tupeu, și cu acordul tacit al celor pasivi, minoritățile au redefinit normalitatea și au cerut drepturi egale cu ceilalți. Adică dreptul de a fi acceptați așa cum sunt, prin lege, și de a-și promova în mod egal valorile. Numai că lucrurile nu se opresc aici, minoritățile își celebrează victoriile și promovează ostentativ valorile prin festivaluri și parade și vor ca cei care se interpun sau se opun agresivității lor să fie pedepsiți de către lege!

Fără implicarea în lumea politică aceste aspecte ar fi rămas în domeniul subteran. Tenta politică a început cu drepturile omului și invocarea politicii antidiscriminare, iar apoi prin penetrarea clasei politice de către homosexuali și lesbiene. În cele din urmă, în data de 26 iunie 2015, Tribunalul Suprem al SUA a emis decizia prin care se impune celor 50 de state americane să recunoască legalitatea căsătoriilor homosexuale încheiate în alte state. După alte câteva state europene mai mici, iată că într-o țară cu fundamente creștine, cum este SUA, s-a fisurat major una din valorile fundamentale ale societății, familia tradițională! Tăvălugul demolator al postmodernismului a reușit să răstoarne una din cele mai vechi și puternice instituții pământești, familia, și a instaurat o nouă instituție, revoluția sexuală. Presiunile sunt mari și la noi în țară. Este mare nevoie de rugăciuni, sfințire, luări de poziție și acțiuni inteligente.

Când luminile Cuvântului se sting, întunericul devine stăpân și face ce vrea cu cei ațipiți.

Când luminile se sting, vrăjitoria și magia albă sunt justificate în lupta cu răul.
Când luminile se sting, magia albă este bună pentru că extirpă răul.
Când luminile se sting, vrăjitoria și magia albă este permisă și încurajată.

Când luminile Cuvântului se aprind, magia albă este tot vrăjitorie.
Când luminile se aprind, vrăjitoria, magia de orice culoare este păcătoasă. (Gal 5:20)
Când luminile se aprind, vrăjitoria se descoperă ca fiind o mare amăgire. (Apoc 18:23)
Când luminile Judecății se aprind, vrăjitorii sunt alungați afară! (Apoc 21:8, 22:15)

Când luminile se sting, îngăduința este naivă și tolerantă.
Când luminile se sting, perversiunile și devierile sexuale sunt acceptate.
Când luminile se sting, drepturile minorităților sexuale sunt legalizate.

Când luminile Cuvântului se aprind, sexul cu persoană de același sex (sodomia) este urâciune. (Lev 18:22)
Când luminile se aprind, sexul cu animale este perversiune, mișelie. (Lev 18:23)
Când luminile judecății se aprind, sodomiții sunt excluși din Împărăția lui D-zeu. (1 Cor 6:9)

Când luminile Cuvântului se sting, primează empatia, drepturile omului și măria sa, OMUL.
Când luminile se aprind, primează Adevărul, sfințenia și DUMNEZEU – CREATORUL!

Când luminile se sting, întunericul erodează, degradează, pângărește, amenință și distruge.
Când luminile se aprind, Adevărul eliberează, Cuvântul restaurează, Sângele Lui purifică, Duhul întregește!

Când luminile se sting, ațipirea ne face toleranți la faptele întunericului.
Când luminile se aprind, vegherea ne face credincioși față de Adevăr!
Să aprindem dar, becurile!