Ce nu poate face bunica (Lois) si mama (Eunice)?

Încă de la începutul vieții mele de credință m-am identificat ușor cu Timotei.
Mi-a plăcut Pavel și mi-a plăcut de Timotei. Nu știu ce rezona în sufletul meu, dar citeam mai cu plăcere scrisorile pastorale ale lui Pavel decât alte pasaje din biblie. Poate erau și, încă mai sunt, asemănări între mine și Timotei.
Când Pavel îi face „genograma” lui Timotei (pardon pentru limbajul tehnic) mi se pare interesant că pe linia genealogică a credinței lui nu găsim niciun personaj masculin!
Bunica Lois a luat ștafeta credinței, a păstrat-o cu credincioșie și a predat-o fiicei sale, Eunice. Aceasta, la rândul ei, a predat-o mai departe fiului ei, Timotei. Acesta, fiul unui tată grec și al unei mame iudaice credincioase, a beneficiat de o creștere a credinței creștine întrun context dominant feminin.
Iată ce au făcut foarte bine bunica Lois și mama Eunice. Au semănat în mintea și inima lui Timotei credința în Dumnezeu, l-au instruit în cunoașterea și i-au cultivat dragostea față de Scripturi, i-au imprimat și dezvoltat un suflet sensibil, l-au încurajat în slujirea bisericii. Ele au făcut ceea ce au știut și putut să facă cel mai bine. Ba, au făcut și ceea ce unele bunici și mame nu au curajul, puterea și înțelepciunea să facă: i-au dat drumul lui Timotei din plasa îngrijirii maternale!
Când Pavel l-a văzut de prima dată, în Listra, și-a dat seama că Timotei are nevoie de mentorare din partea unui bărbat.
Oricât de bine își trăiesc viața de credință bunica și mama în fața și prezența unui băiat, băiatul are nevoie de un bărbat pentru a deveni un bărbat!
Pavel a văzut potențialul din Timotei, a văzut și a apreciat investiția bunicii și a mămicii sale, a văzut limitările unui băiat crescut întrun mediu dominant feminin și l-a luat cu el.
Băiatul Timotei avea nevoie de un tată spiritual adoptiv care să-l ucenicizeze întrun mediu predominant masculin și să-l călăuzească pe calea devenirii unui bărbat în slujba lui Dumnezeu.
Știu că s-ar putea să fie șocant pentru unii sau unele când citesc aceste cuvinte.
Ce nu poate face bunica Lois și mama Eunice?
Ele nu pot instrui și face ca Timotei, un băiat să devină un bărbat!
Oricât de credincioase și înțelepte ar fi, ele sunt limitate în procesul transformării băiatului în bărbat.
Pentru maturizarea băiatului Timotei a fost nevoie de prezența și modelarea unui bărbat ca și Pavel. Un băiat are nevoie de ajutorul și sprijinul altui bărbat pentru a deveni bărbat!
Dar, Pavel nu s-a limitat numai la Timotei ci a lucrat și la maturizarea altor băieți cum ar fi Silvan și Tit.
Ce nu poate face și oferi familia pământească, poate face și oferi familia cerească, a lui Dumnezeu.
Ce nu poate face bunica Lois  și  mama Eunice, poate face tatăl adoptiv Pavel și fratele Silvan! Pavel a completat „dieta” și contextul dominant feminin a prunciei și tinereții lui Timotei cu o „dietă” și context predominant masculin înconjurându-l de frați de încredere ca și Silvan, Tit, Sila, Eubul, etc.
Pavel a făcut o mișcare înțeleaptă în viața lui Timotei oferindu-i un cadru de lucrare temporar și intensiv aproape exclusiv masculin: echipele de misiune.
Din punct de vedere social, a existat un corespondent pentru acest mediu exclusiv masculin pentru toți băieții. Acest corespondent a fost serviciul militar, unde băieții erau luați din mediul familiar și familial, erau imersați întrun context exclusiv masculin și forțați să se maturizeze. Chiar dacă mulți au amintiri neplăcute legate de armată și s-au comis abuzuri, serviciul militar obligatoriu a fost mediul care asigurat călirea fizică și psihică a băieților. Chiar dacă rezultatul a fost o maturizare neuniformă și dezechilibrată și au fost cazuri de sinucideri și rateuri, serviciul militar a reprezentat o etapă necesară în transformarea băieților. Scoaterea obligativității lui are consecințe aproape nerecuperabile, zic eu, în ce privește formarea și maturizarea sufletului masculin la băieți.

Pentru a deveni bărbați, băieții au nevoie de medii temporare exclusiv masculine!
Avem așa ceva în bisericile noastre? Dacă le-ai identificat, scrie-mi!
Dar, în societate? Mi se pare că fii întunericului sunt mai perspicace și mai persuasivi decât fii lumii. Ei induc și crează evenimente care promovează asocierea și solidaritatea masculină, chiar și pentru scopuri mai puțin nobile. „Prietenii știu de ce!”
Ce nu poate face bunica și mama de sânge, poate face tata și fratele în Cristos!
Am fost un Timotei, crescut la început întrun mediu matur al credinței dominant feminin de modele ca sora Florița, sora Mocuța, sora Lina. Modelele masculine erau puține, imature și compromise. „Securitatea știa de ce!”
În Timișoara, la facultate m-am familiarizat cu grupurile de ucenicie de băieți. Nu am avut însă un context exclusiv orientat spre formarea și devenirea băieților întru bărbați.
Ce se întâmplă cu băieții care au „tată grec”?
Se va găsi câte un Pavel pentru Timotei?
Dacă nu, atunci vom avea o societate, familii și biserici adolescentine. „Frații știu de ce!”