Omul care a plâns pentru ”La mulți ani!”

În copilărie a avut cele mai bune condiții din lume. Părinții lui erau proprietarii celei mai mari vile și cei mai cunoscuți oameni din oraș. A fost dus la cea mai bună grădiniță și educat la cea mai selectă școală, cu cei mai buni învățători și profesori. Și-a permis să aibă cele mai scumpe jucării și cele mai bune haine la modă. Era apreciat și încurajat , invidiat și protejat de toate cele rele.

În tinerețe a avut cele mai bune condiții din lume. Era bine văzut printre băieți și căutat de fete. Avea mașină la scară, gardă de protecție și intrare la orice local din oraș. Doar un mesaj scurt din partea lui și toată lumea se punea în mișcare, ca să-i facă pe plac. Era greu să-l refuzi, toți știau că de el va depinde oarecum viitorul lor. Și cine ar fi dorit să-și pericliteze viitorul?

A avut o copilărie și tinerețe fericită. Tatăl său, Ahaz, era însă un om idolatru. S-a împăcat cu toate zeitățile din jur, dar s-a certat cu unicul Dumnezeu. În cei 16 ani de domnie Ahaz a făcut tot ce știa că au făcut majoritatea împăraților dinaintea lui: a preluat moda de a se pune bine cu toată lumea zeităților. Cum ai putea să trăiești mult și bine dacă superi pe careva dintre ei? Și a trăit … 36 de ani! Apoi a urmat neplăcuta întâlnire cu Creatorul pe care l-a sfidat, în cei mai frumoși ani pe care îi primise cadou.

La 25 de ani, Ezechia – bărbatul cu copilăria fericită, preia tronul de la tatăl său, despre care se scrie că a făcut ”ce este rău înaintea Domnului”. Noi ne-am gândi că un tată ”rău”, în mod normal, crește un băiat după chipul și asemănarea lui. Tot atât de normal ni se pare să credem că un tată ”bun” va crește un băiat după modelul lui de bunătate și spiritualitate. Biblia și realitatea dovedesc că acest fel de gândire stereotipică are slăbiciuni mari, pentru că sunt tați răi care au copii buni și invers. Pentru acest gen de situații s-a inventat termenul de ”excepție” de la regulă.

Nemulțumit de sincretismul religios și colecția de zeități a tatălui său, la preluarea puterii, Ezechia lansează un program de restructurare radicală și de mare anvergură a vieții religioase. El nu a urmat modelul tatălui său, a sfidat moda (calea) împăraților din trecut și a celor contemporani, și a dat tonul clar și ferm al unei întoaceri la calea sfântă a Dumnezeului lui Israel. Sub conducerea lui s-au restaurat și sfințit toate lucrurile distruse și pângărite sub domnia tatălui său. Dacă, după părerea ta, ai avut un tată rău, Ezechia îți arată că nu ai nici un motiv întemeiat să continui pe calea răzvrătirii față de Dumnezeu aruncând toată vina pe înaintașul tău. Și ce dacă ai avut un tată pământesc rău? Poți avea și un Tată ceresc bun! Alegerea este a ta, iar Ezechia a știut lucrul acesta.

Invaziile erau și un mijloc de pedeapsă administrat de Dumnezeu poporului Său prin intermediul popoarelor străine. Dacă ne permitem luxul de a gândi stereotipic am crede că dacă ești bun și ascultător de Dumnezeu atunci El te va feri de orice rău, inclusiv de invazia străină. Da, tatăl său Ahaz a fost idolatru și a meritat pedepse de genul acesta, dar de ce să fie atacat poporul atunci când la conducere se află un împărat bun și evlavios? ”Sigur că a greșit el pe undeva, numai că noi nu știm” – așa gândesc unii, care vor neapărat să-L scoată basma curată pe Dumnezeu și să-i găsească nod în papură lui Ezechia, sau altui om evlavios. Ca să ieșim din gândirea stereotipică, facem un pas lateral (ha) și inventăm termenul de ”încercare” sau de  testare a credinței. Aceasta ne comunică faptul că, același gen de eveniment neplăcut (calamitate, accident, boală, etc.) poate avea valențe și scopuri diferite la persoane diferite. Ce păguboasă poate fi uniformizarea, lipsa de discernământ în diagnosticarea unor astfel de situații!

Despre Ezechia scrie că ” a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului, Dumnezeului său. A lucrat cu toată inima și a izbutit în tot ce a făcut pentru casa lui Dumnezeu, pentru lege și pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său”. 2 Cronici 31:20-21
Când tata îl pierde pe Dumnezeu, fiul are de muncă în căutarea și găsirea lui Dumnezeu. Dacă o face din toată inima, Îl va găsi și va produce o mare bucurie, în cer și pe pământ.

Credința și ascultarea de Dumnezeu erau pe val, economia țării era în creștere, taxele măreau an de an bugetul țării, vecinii priveau cu invidie. Viața evlaviosului împărat Ezechia era în plin avânt, iar zilele zburau de fericire. La fel și anii. Până când, o boală vicleană îl țintuiește la pat. Cei mai buni medici nu-i puteau găsi leacul potrivit, deși ar fi făcut orice ca să-i lungească zilele. Nu i se putea întâmpla acest lucru, tocmai lui Ezechia, împăratul care a făcut fericit atâta popor. Norul morții dădea târcoale pe la palat, dar ei mai sperau , credeau și se rugau lui Dumnezeu ca să intervină în favoarea împăratului.

Ca răspuns, sosește la palat profetul. Acesta pășește solemn și cere audiență. Vestea adusă de Isaia este necruțătoare: boala este incurabilă, aducătoare de moarte (Isaia 38). Împăratul mai are foarte puțin timp să-și pregătească familia pentru propria înmormântare. Ia gândește-te ce ai face tu, dacă ai fi anunțat că mai ai câteva zile de trăit? Ce ai considera că este important să faci și care lucruri le-ai lăsa nefăcute, pentru că din perspectiva morții și a eternității sunt doar goană după vânt? Scurtarea sau comprimarea timpului de viață are puterea de a ne schimba filtrele cu care ne uităm la ceea ce trebuie sau nu să facem.

Mai sunt doar 2 zile din acest an 2014. Urările de ”la mulți ani” au început să plece sau vor zbura cu siguranță mâine, pe toate căile și undele. Ne dorim mulți ani, viață lungă și frumoasă, pentru noi și pentru ceilalți (nu chiar pentru toți!). Nu cumva lungirea timpului și mulțimea anilor ne îmbâcsesc filtrele inimii îndepărtând și încețoșând valoarea lucrurilor eterne în favoarea lucrurilor trecătoare și întărind iluzia timpului nesfârșit?

Mai sunt doar 2 zile din acest an 2014. Poate ai o boală (sau mai multe), speri și crezi în vindecare. Vrei să mai trăiești mulți ani, cu sănătate și împliniri. Nu-ți place durerea și dependența de alții, dar nici ideea plecării spre necunoscuta lume de dincolo nu este atractivă. Dacă bunul Dumnezeu s-ar îndura și ar da vindecare, ei, ce bine ar fi și ce viață ai mai trăi! Trăi pentru ce și pentru cine?

Au trecut 363 de zile din acest an 2014: cu boli sau cu sănătate, cu bătăi de cap sau cu inimă ușoară, cu nunți și cu înmormântări, cu slujbe sau în șomaj, cu diete sau cu posturi, cu facebook sau cu telefoane, cu bucurii sau cu dureri, cu dezamăgiri și cu bucurii. Ce-am făcut cu darul zilelor din acest an? Le-am risipit pe lucruri minore, pe plăceri interzise, navigând aiurea pe internet, jucând la nesfârșit jocuri pe calculator, cârtind față de orice nedreptate, muncindu-ne doar pentru noi și familia noastră? Sau poate le-am adunat atunci când am vizitat pe cineva bolnav, când am slujit pe cineva în nevoie, când am ajutat pe cei marginalizați, când am căutat pe cei triști, când am legat rănile sufletești, când am dat telefoane de încurajare, când am dus de mîncare, când am primit oaspeți, când am dat bani fără să știe destinatarul de unde sunt, când am ajutat la făcut lecțiile, când am dat ore fără plată sau când am stat cu copiii altora, când am …

Ezechia era omul care mai avea puțin de trăit. Avea 39 de ani, era în floarea vârstei sau cum mărturisește el ”în cei mai buni ani ai vieții mele”. Care a fost reacția lui când a aflat că boala este incurabilă din punct de vedere uman? S-a rugat și a plâns. Și bărbații evlavioși plâng. În Biblie, durerea și plânsul merg mână în mână. În viață, băieții și bărbații sunt educați că durerea lor merge singură, cu mâna întinsă spre ceva care nu trebuie cuprins. Plânsul este pentru cei slabi. Cei tari își plimbă durerea singuri, în pustiul lumii lor interioare. ”Ezechia a vărsat multe lacrimi”. ”Ce slab a fost Ezechia” – îți zici tu, dându-i ”dislike”. Problema cea mare nu este ce părere ai tu despre Ezechia ”plângăciosul”, ci faptul că Dumnezeu a fost impresionat de atitudinea lui interioară și exterioară și i-a dat  … ”like”. Nu numai unul, ci doi de ”like”! Unul pentru ceea ce a fost și unul pentru ceea ce va fi, adică ”la mai mulți ani”!

Un ”like” din partea Domnului a însemnat pentru Ezechia un bonus de încă 15 ani de viață! El este omul care a plâns și a primit un ”la mulți ani” din partea Domnului. Din păcate, vindecarea și prelungirea vieții, datul timpului înapoi (așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie), risipa de har din partea cerului nu i-a făcut bine pentru că a început să se mândrească. Iar după mândrie, știți ce vine …

Mai sunt doar 2 zile din acest an 2014. Fie ca bunul Dumnezeu să vă dea vouă, călătorilor pe la Pomul vieții, înțelepciunea de a aduna împreună cu Cristos și de a fi roditori pentru Cristos! Fie ca Domnul vieții, Judecătorul tuturor, să vă dea ”like”-uri pentru 2014 și pentru … 2015!