L-am întâlnit, în carne și oase, în urmă cu câțiva ani.
Eu eram unul dintre participanții la European Leadership Forum, care avea loc în Ungaria, la Eger.
El era unul dintre profesorii renumiți care aveau seminarii după masa.
El a fost singurul și ultimul profesor care a mai folosit la forum retroproiectorul!
Citisem, mai demult, o carte scrisă de el și mi s-a părut un pic filozofică, dar profundă.
M-a atras să merg la seminarul său faptul că, deși nu mă impresionase direct ca și cititor, era destul de des citat de câțiva autori pe care eu îi respectam. Voiam să aflu, în sfârșit – pe viu, ce are valoros acest om și cum de eu nu mi-am dat seama de valoarea lui până atunci.
După primul seminar ținut de el, este vorba de Dallas Willard, am ieșit din sală confuz, uimit și ”enervat”- deranjat.
Stilul său mai filozofic și fluid mă făcea să mă simt incomod: nu reușeam să structurez informația lui, care părea că este aruncată ca și fânul în căruță!
Sinceritatea și finețea, profunzimea și prospețimea cu care aborda texte biblice clasice erau uimitoare.
Unghiurile noi din care aborda textele biblice arhicunoscute și modul în care le conecta cu viața Domnului Isus erau ”enervant” de simple și directe. Îl ascultam și nu-mi venea să cred că am trăit atâția ani în biserică și eram atât de departe de urmarea lui Isus!
Unul dintre subiectele prin care ne-a arătat cât de departe suntem în formarea ucenicilor în asemănarea cu Cristos, a fost cel al catechezei.
Ne-a întrebat, pe cei din sală, ce facem noi în bisericile noastre cu cei care se convertesc. Adică, ce programă, curiculă – subiecte folosim pentru a le îndruma primii pași pe calea credinței. Majoritatea au indicat spre chestiuni de doctrină și mărturisiri de credință, câțiva și spre câteva discipline spirituale. Eram un pic mândru că noi, la Vox, făceam chestiuni mai diverse care erau mai aproape de formarea spirituală a noilor convertiți.
El a zis că ceea ce facem noi la catecheză, cu noii convertiți, nu duce deloc în direcția formării de ucenici ai lui Isus Cristos! Zbang!
El a zis că dacă la catecheză nu facem curicula lăsată de Domnul Isus în predica de pe munte, nu avem nici-o șansă ca ucenicii noștri să semene cu Isus! Enervant de adevărat!
Dacă vrem ca ucenicii să semene cu El și nu cu noi, atunci trebuie să-i învățăm practic cum să fie smeriți și blânzi (nu mândri și mânioși), cum să-și înfrâneze poftele și nemulțumirea, cum să trăiască în adevăr și să spună adevărul, cum să-i respecte și să nu-i judece pe ceilalți, cum să postească și să facă milostenie, cum să-și iubească aproapele și dușmanii.
Subiectele din predica de pe munte sunt baza uceniciei în asemănarea cu Isus!
Ele trebuiesc trăite de către lideri și modelate în viața convertiților pentru a-i uceniciza!
Ce ne-a spus Dallas Willard era ”enervant” de incomod!
Noi făceam cu ei, la catecheză, o grămadă de subiecte care nu aveau aproape nimic de a face cu devenirea lor întru Cristos!
Trist, enervant, frustrant … pentru noi!
Dar, pentru Tatăl din cer și Fiul Înălțat la cer?
Dallas Willard ne-a spus aceste lucruri pe un ton blând și smerit!
Nu cu mânie, nici cu asprime și nici cu superioritate.
Pentru mine era ”enervant” de bun și blând.
Ființa lui nu avea nimic special, care să-ți atragă privirea, dar emana ceva pașnic, radia pace în jurul ei.
Scriu aceasta la trecut, pentru că Dallas Willard a plecat de curând la Domnul, Cel despre care a tot vorbit și ni L-a tot arătat, în viața și scrierile lui. Recunosc, că nu m-a ”enervat” – în sensul bun, nimeni atât de mult ca și el, în ultimii ani.
A plecat dintre noi un om deosebit, un indicator viu spre Domnul Isus!