Acest film l-am văzut de mai multe ori.
O dată l-am vizionat cu adolescenții, într-o tabără de schi.
Titlul în limba engleză este ”The green mile” și are legătură cu faptul că, culoarul pe care condamnații la moarte plecau pe ultimul lor drum (spre scaunul electric) era vopsit în verde!
Deși este lung filmul, povestea lui este captivantă.
Deși nu este cu urmăriri, încăierări, flăcări și sânge, te ține cu sufletul la gură.
Deși nu este cu și despre adolescenți, celor tineri le-a plăcut.
Combinația dramă cu ficțiune pune în evidență și mai bine caracterul personajelor.
Actori de calibru ca Tom Hanks și Michael Clarke Duncan aduc strălucire personajelor.
Narațiunea filmului se desfășoară în jurul unui personaj de culoare, care în perioada de criză a anului 1934, este acuzat și condamnat la moarte, pe nedrept. Cu toate că acesta are puteri supranaturale, nu le folosește pentru sine, ci doar spre binele altora. Cu toate că face bine altora, nu o face pentru a se scoate pe sine în evidență. Merge cu seninătate spre moarte și în așteptarea ei, blândețea lui surprinde, iar bunătatea lui schimbă pe alții în bine.
În acea tabără cu adolescenții, după vizionare, le-am aruncat provocarea de a face paralela și a găsi asemănările între negrul condamnat la moarte din film și Isus din Nazaret, cel condamnat la moarte, din Evanghelii. Răspunsurile lor, profunzimea și uimirea cu care împărtășeau asemănările a creat o atmosferă foarte încărcată emoțional, în care tristețea provocată de nedreptatea și răutatea oamenilor a fost, în cele din urmă, îndepărtată de bucuria și speranța unor vieți trăite mai curat și a unui viitor mai bun.
Un film excepțional, focalizat spre finalul vieții, ca noi, privitorii să luăm decizii înțelepte înainte ca să ajungem acolo!
Dacă nu ai văzut acest film, nu te poți considera cinefil! 🙂