De când suntem mici ne facem convingeri, adoptăm practici și ne formăm obiceiuri.
Dacă am ales un anume stil de viață, încercăm să ne ținem de el și nu-l vom schimba până nu ne trădează sau dezamăgește crunt.
Dacă am ales o anume credință și un anume mod de manifestare a credinței, vom căuta să-i rămânem dedicați, loiali până la capăt.
Odată ce ne-am hotărât cu privire la stilul și filozofia pe care o adoptăm în viață vom căuta dovezi care să ne confirme alegerea noastră și vom ignora sau trece cu vederea mărturiile care ne-o subminează sau care-i arată slăbiciunile.
Astfel că, dacă ne-am născut din părinți ortodocși, vrem să rămânem ortodocși chiar dacă credința și manifestările ei are multe sincope.
Dacă ne-am născut din nou într-o biserică penticostală sau baptistă vom avea tendința de a îmbrățișa și asimila manifestările credinței tipice acelei denominațiuni, rămânând dedicați umblării cu Dumnezeu sub culorile și practicile acelui cult.
Apariția altor genuri de biserici, neafiliate vreunui cult creștin recunoscut de către statul român, a spart monopolul cultelor legale dar a și complicat căutarea și orientarea celor interesați prin fragmentatul și dinamicul labirint al creștinismului postmodern.
Odată ce ne-am găsit și stabilit casa spirituală a sufletului într-o biserică creștină locală, ne dăm seamă că sunt multe alte alegeri de făcut, subiecte de gândit și poziții de luat.
Cât de repede îl botezăm pe cineva care a fost născut din nou? Are convertitul nevoie de catecheză sau îl botezăm imediat?
Cum se face botezul: prin stropire sau scufundare?
Dar cu Cina Domnului sau cu Eucaristia cum facem? Cine are voie să se împărtășească?
Folosim vin sau must, pască sau pâine dospită?
Dar, la sfârșitul vremurilor cum va fi …?
Va avea loc răpirea bisericii înainte de necazul cel mare sau după?
Ce fel de muzică folosim în închinarea bisericii: veche sau nouă?
Trebuie să dăm zeciuiala din venit ca și cei din vechiul testament? Dacă da, atunci o dăm doar bisericii locale?
Se poate pierde mântuirea? Dacă da, în ce condiții?
Ce facem cu cei care divorțează? Se mai pot recăsători?
Iată că după decizia majoră a împăcării cu Dumnezeu , prin Isus Cristos și integrarea într-o biserică creștină locală, urmează o serie de decizii prin care viața personală se colorează multiplu funcție de pozițiile și practicile pe care ucenicul le adoptă față de temele majore ale creștinismului.
Ideea celor mai mulți este că, ești mai virtuos dacă reușești să îți formulezi o poziție clară față de subiectele majore și s-o cimentezi cât mai repede posibil cu argumente indestructibile. Presupoziția este că această poziționare cimentată și neschimbată îți va asigura un loc eligibil în cer. S-ar putea să obiectezi cu privire la cimentarea prematură a poziției aducând în discuție imaturitatea și lipsa de discernământ a noului convertit. Da, ai dreptate, convertitul este un începător în ale credinței, dar el beneficiază de asistența unor sfinți maturi care îl vor direcționa spre poziții deja consacrate și verificate în timp. Posibilitatea ca cel nou pe calea credinței să calce pe căi greșite și să adopte poziții eretice este minimă atâta timp cât el crește spiritual sub supravegherea atentă a celor stabili și încercați.
Această creștere direcționată și preocuparea excesivă pentru stabilizarea și multiplicarea convertiților a dus la crearea unei culturi evanghelice permeată de o siguranță arogantă și exclusivistă. Pentru cei dinafara sistemului evanghelic acest lucru este perceput ca un fanatism și un prozelitism agresiv.
Revenind înlăuntrul sistemului, se poate ușor observa că acesta este impregnat cu teologii, rânduieli și practici care au răspuns biblic clar la orice problemă și la orice întrebare. Chiar și la cele care nu sunt puse. Unii au texte biblice clare pentru probleme care nu apar explicit în Scripturi! Pentru ei totul este clar, chiar dacă textul biblic nu este clar și explicit!
Pentru ei chiar și finalul vieții este clar și previzibil, finalul nu mai are secrete și taine. Să fie oare așa?
Dar, la tine cum stau lucrurile?
Cât de sigur ești tu pe tine, planurile tale și viitorul tău?
Pe ce se bazează siguranța sau nesiguranța ta: pe trecut și experiențele lui, pozitive sau negative?
N-ar fi oare cazul să-ți revizuiești viața cu siguranțele și nesiguranțele ei?
Nu cumva te înșeli cu privire la viitorul tău?
Ce ar trebui să ți se întâmple ca să te îndrepți spre o decizie radicală?
Evanghelistul Matei ne-a deschis o fereastră spre viitorul escatologic în care putem vedea, cu ochii pământești ai analogiei, parte din scena judecății de apoi. În textul din Matei 25:31-46 asistăm la decizia despărțirii în două a turmei ce fusese amestecată până atunci.
Toți participanții sunt surprinși de criteriile de departajare!
Cu alte cuvinte, toți s-au înșelat cu ceva în perioada premergătoare judecății.
Toți au crezut ceva când trăiau pe pământ și acel ceva s-a dovedit a nu fi atât de adevărat pe cât părea.
Toți au crezut că ceva era important pe pământ și în cer, dar ulterior s-a dovedit că nu era așa.
Toți au avut un grad de eroare în credința și trăirea lor.
Toți au avut un grad de înșelare.
Primii, cei acceptați ca fiind moștenitorii Împărăției, s-au înșelat pe pământ subestimând valoarea și importanța compasiunii arătate celor marginalizați și ignorați. Ei au făcut bine celor nevoiași, dar nu L-au văzut pe Cristos deghizat în ei.
Ei nu se așteptau să li se dea întâietatea la judecată!
Ultimii, cei descalificați pentru a primi moștenirea, s-au înșelat pe pământ ignorând total pe cei marginalizați, defavorizați și nevoiași.
Ei s-au concentrat pe cei de la centru și pe activitățile care i-au scos pe ei în evidență.
Aceștia din urmă nu se așteptau să fie descalificați, ci dimpotrivă, să li se dea întâietatea.
Ba mai mult, corelând cu textul din Matei 7 :22-23 putem spune că au fost și foarte siguri pe ei și pe importanța acțiunilor lor.
Cu atât mai amarnică le-a fost înșelarea!
Oricât de bine ne curățăm inima și ochii, vedem aici lucrurile ușor distorsionate, fiind susceptibili de un anumit grad de înșelare.
Ne asumăm acestă cunoaștere ”în parte” ca o limitare acceptabilă și trăim cu o încredere smerită în Dumnezeu, care ne va lumina, susține și călăuzi suficient ca să prindem la final trenul moștenitorilor Împărăției.
Alții, vor continua să trăiască și să lucreze pentru Domnul cu o siguranță arogantă, fie ignorând limitele și pe cei neînsemnați, fie atrăgând atenția asupra lor în timp ce se folosesc de puterea și resursele Domnului. Înșelarea lor va fi mare și fatală!
Și tu ai o viață.
Și tu ai o poziție față de Dumnezeu.
Și tu ai o filozofie și un stil de viață.
Cât de mult te conduc ele în direcția scopului tău cu această viață?
Dacă ele nu te conduc spre împlinirea lui?
Nu cumva ai o siguranță prea arogantă cu privire la tine?
Dacă te înșeli și tu?