Despre ce se mai poate scrie la sfârșit de an?
Criza și încălzirea globală, rețelele de socializare și ultimele telefoane, moda și muzica, corupția și vacanțele, scandalul și divorțul, sunt mereu subiecte de interes și actualitate.
Uitându-mă în oglinda retrovizoare a anului 2013, în ciuda anumitor evenimente sau etape dificile din viața mea și a celor dragi mie, pot remarca faptul că m-am intersectat cu mulți oameni și ”oame” de omenie. Cu unii m-am văzut poate o singură dată, dar mi-au arătat bunăvoință și înțelegere de parcă aș fi venit de pe altă planetă.
Omenia nu are nume, dar are față primitoare, mâini slujitoare și inimă înțelegătoare.
Omenia nu iese în evidență, dar te face să te simți acceptat deși ești străin, te face să te simți important deși ești un necunoscut.
Omenia are de a face cu ospitalitatea, cu primirea altora, cu acordarea de întâietate nevoilor altora.
Omenia nu așteaptă răsplătire și nu stă la coadă pentru onoruri.
În anul 2013 am întâlnit oameni de omenie la Galați și Brăila. Acolo am fost cu ABC -ul și ni s-a stricat microbusul. Omenia nu are preferințe sociale. Ea intră în orice inimă primitoare. Am văzut omenia la mecanici de mașini, la păstori, la ușieri, la copii, la bătrâni.
Ocna-Mureș a fost un oraș monoindustrial; când a căzut industria de bază a orașului, s-a dus și prosperitatea economică a populației. Omenia însă a rămas. Ea nu ține cont de criză sau de monoindustrie. Frații și surorile de acolo ne-au primit cu căldură, simpatie și generozitate. Spiritul de cooperare între bisericile locale din oraș ne-a uns inimile. Tot așa a fost și la Galați: colaborarea și prietenia dintre păstorii bisericilor locale este una de invidiat! Cordialitatea și bunăvoința fraților Decean, care locuiesc în Ocna Mureș, m-a făcut să-i văd și mai mari decât atunci când sunt cocoțați pe scena de concert.
La Hațeg omenia a ajuns înainte de Decebal. Iar năvălirea lui Traian nu a reușit s-o alunge de acolo, ba chiar a mai fortificat-o Din cauza câtorva oameni de omenie, mereu am avut impresia că la Hațeg sunt ca acasă.
Omenia te face să te simți ca acasă.
La ABC sunt oameni de omenie: unul și unul. Am fost nu numai receptorul omeniei lor, dar și martorul multor acțiuni și fapte de ajutorare a celor necunoscuți și nebăgați în seamă. Omenia intențională arătată celor aflați după gratii are o valență unică și de mare impact. Colaboratorii ABC sunt oameni de bine care știu să fie curajoși și sacrificiali în ajutorarea celor aflați în nevoie.
La Tulca sunt oameni de omenie. I-am văzut în acțiune, chiar dacă au fost amabili și binevoitori într-un mod discret, neofensiv. Unii sunt binevoitori cu casele lor, alții cu bunurile lor, alții cu banii lor. Mă bucur că, deși tulcanii au dus-o mereu bine material, nici omenia lor nu a rămas mai prejos. Mi-e drag să-i văd pe cei de seama mea cum transferă calitățile omeniei spre copiii lor. După cum vedeți, omenia deși dă mai departe, nu se împuținează!
La Timișoara sunt oameni de bine. Am beneficiat de omenia lor când m-a durut genunchiul, când a fost Steluța plecată în State, când eram fără mașină sau când eram în căutarea unui alt servici. Uneori am fost invitat la masă, alteori am fost încurajat la telefon. Uneori am primit un email, alteori am primit un plic. Uneori am sunat seara târziu pentru ajutor, alteori a fost dimineața devreme. Cu unii am băut cafea, cu alții am jucat Sequance. Cu unii am fost la ștrand, cu alții la film. Omenia este creativă în exprimare. Vă mulțumesc pentru sensibilitatea, creativitatea, generozitatea și bunăvoința voastră!
Mai sunt oameni de omenie și în alte locuri. Sunt împăștiați prin lume: unii prin Anglia, alții prin Austria. Nu-i pot aminti și nu doresc să o fac pentru că omenia preferă să rămână în anonimat.
Tuturor celor care v-ați exprimat, în anul 2013, omenia față de mine prin atitudini, cuvinte și fapte, vă mulțumesc frumos și doresc ca Dumnezeu să fie incredibil de omenos cu voi în 2014 și să vă trimită în case îngeri sub acoperire! 🙂