Afirmam întro postare anterioară că există o strânsă legătură între înțelepciune și vârsta biologică; că, în general, înțelepciunea se dobândește pe parcursul anilor și că rareori, ea reprezintă un capital de pornire în viață. Iov face și el o remarcă inteligentă când afirmă că îmbătrânirea, acumularea anilor, nu aduce automat și înțelepțirea omului. „Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.” (Iov 32:9)
Aceasta înseamnă că unii pot trece prin viață strângând anii în brațe în timp ce înțelepciunea li se strecoară printre degete – aceștia îmbătrânesc degeaba!
Mai avem însă excepții și în partea celor mai tineri, cei care nu au mulți ani în palmares dar, au înțelepciune la purtător.
Unul din oamenii care au uimit lumea din vremea lui a fost împăratul Solomon, cel care a avut înțelepciune peste măsură – cu carul, și aceasta în ciuda lipsei sale de experiență. El a avut șansa și favorul de a cere și a primi orice de la Dumnezeu. ( 1 Împărați 3:5)
Și-a văzut tinerețea incapabilă de a face față presiunilor poziției imperiale și a cerut ceva ce era imposibil omenește – înțelepciune; adică să aibă minte de bătrân întrun trup tânăr ! Solomon a fost isteț de tânăr. A știut ce să ceară și ce să nu ceară de la Dumnezeu. Și cum Dumnezeu s-a ținut de cuvânt, Solomon a ajuns „everestul” înțelepciunii: ”
Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.” 1 Împărați 4:30
„Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului cari auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.” 1 Împărați 4:34
Chiar împărăteasa din Seba a făcut o mărturisire sinceră despre Solomon:
„Nu credeam tot ce se zicea, pînă n’am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.” 2 Cronici 9:6
Înțelepciunea lui Dumnezeu manifestată prin Solomon a atras și captat atenția oamenilor.
Faima, renumele, onorurile, bogățiile și luxul și-au croit cărări spre inima lui Solomon.
Magia înălțimilor lumii, gloria inegalabilă a construcției templului, viața socială înfloritoare a poporului său, beatitudinea luxului și a călătoriilor exotice, frumusețea femeilor străine i-au sedus și îndepărtat inima împăratului de la Legea și Dumnezeul lui Israel.
Tragedia a fost că din punct de vedere politic și social, Solomon a ajuns pe cel mai înalt loc posibil – pe „Everest”, era întro formă maximă, în timp ce, din punct de vedere spiritual, inima lui a alunecat jos de tot, în cel mai de jos loc posibil – în „Groapa Marianelor”.
Au existat ispite la care Solomon nu a vegheat. A cucerit lumea cu înțelepciunea lui, dar și-a pierdut inima cu nevegherea lui.
Pentru unii ca el, distanța de la Everest la Groapa Marianelor este doar de „lungimea unei inimi”!