Categorii
10 Octombrie Virtuti si Vicii

Misiune „aproape” imposibila

La trimiterea ucenicilor în prima misiune, printre multele detalii legate de proceduri și strategii de lucru, Domnul Isus i-a mai avertizat că, în unele situații, atmosfera va fi neprimitoare și oamenii vor primi cu ostilitate noua ideologie religioasă. Cu toate că erau echipați cu autoritate inegalabilă în expulzarea duhurilor întunericului și în vindecarea instantanee a oricărei boli sau handicap fizic, ucenicii nu beneficiau de imunitate la atacurile și persecuțiile din partea oamenilor. Nu aveau nicio „baghetă magică” prin care să „înghețe” oamenii răuvoitori, paralizându-le acțiunea îndreptată înspre ei și niciun inel sau o formulă magică prin care să se facă nevăzuți în fața dușmanilor. În timp ce erau imbatabili în fața duhurilor răutății și necruțători cu bolile de orice fel, ucenicii erau vulnerabili la răutățile, cruzimea și sălbăticiunea oamenilor. În timp ce puteau să-i elibereze pe oameni de controlul duhurilor necurate și de boli incurabile, ucenicii nu aveau control asupra răutății celor care erau dușmani ai lui Cristos și, implicit, dușmani ai lor.
În aceste condiții de misiune desfășurată în mijlocul ostilității apare și porunca Domnului ca ei să fie „înțelepți ca șerpii și nevinovați ca și porumbeii”. Matei 10:16
Trăirea de durată în medii tensionate și conflictuale aduce schimbări interioare nebănuite.
Ca să scape de această tensiune, unii se duc spre extrema retragerii, închiderii în sine, a renunțării la luptă (pasivitatea), în timp ce alții sar spre extrema cealaltă, a supraviețuirii cu orice preț, a adaptării la mediu până la identificarea cu el (agresivitatea).
Ucenicii urmau să întâmpine situații neprevăzute, dușmani răi și vicleni, față de care urmau să adopte strategii proprii sau împrumutate de (auto)apărare.
Domnul le limitează strategiile de apărare obligându-i să iasă din încurcătură mergând, făcând echilibristică, doar pe frânghia subțire împletită în două de „dansul unui șarpe și al unui porumbel”. Misiune aproape imposibilă pentru ucenic, deoarece porumbelul și șarpele nu se asociază împreună niciodată, nici măcar în povești sau fabule.
Porumbelul are lumea lui, văzduhul lui, aripile lui, frumusețea lui, liniștea lui, zborul lui, inocența lui.
Șarpele are lumea lui, pământul lui, ascunzișurile lui, pândele lui, dușmanii lui, viclenia lui, iuțimea lui, neliniștea lui, târâtul lui, otrava lui.
Șarpele are abilitate în mișcări și o mobilitate de invidiat, știe să se retragă discret, să se ascundă, să pândească, să atace cu iuțime și definitiv prada. Capacitatea lui de disimulare și viclenia în seducerea pradei au făcut ca această trăsătură remarcabilă să-i fie încapsulată în zicala: „viclean ca un șarpe”. Cu toate acestea, puterea lui cea mai de temut este otrava.

În misiunea de predicare a Evangheliei ucenicii urmau să aibă de a face cu lupii – ei erau oile. În ciuda „arsenalului ofensiv” pe care-l aveau în dotare (darul exorcizării, darul vindecărilor, darul minunilor, etc.), acesta nu le era de folos în conflictele cu cei care-i persecutau pentru credința lor. Erau descoperiți, erau vulnerabili. Ei trebuiau să compenseze vulnerabilitatea arătând perspicacitate, abilitate și vigilență în strategia de apărare și atac la nivelul înalt la care o demonstrează șerpii! Numai că dacă vor avea nivelul de dexteritate al șerpilor în abordarea urmăritorilor, persecutorilor, ei trebuie să fie ca niște șerpi fără otravă! În acest „dans” intervine porumbelul care aduce nevinovăția – inocența. „Inocența” porumbelului este cea care neutralizează natura distrugătoare și ucigătoare a otrăvii, care este motivația greșită și răzbunarea.

Ucenicii nu sunt și nu trebuie să fie niște blegi și fricoși în conflicte și persecuții, dar nici niște agresori în devenire.
Niciuna dintre aceste abordări nu face cinste Domnului care îi trimite în misiune.
Frica  de persecuție și persecutor te poate paraliza făcându-te pasiv – inofensiv.
Mânia și ura față de persecutor te poate face plin de răutate, agresiv – răzbunător.
Ucenicul imatur sau slab va aluneca fie spre frică (pasiv), fie spre mânie (agresiv) sau când spre una – când spre alta (pasiv – agresiv), arătând că misiunea în mijlocul lupilor este imposibilă.
Ucenicul desăvârșit va trăi în această tensiune și suspans creată de „dansul abil între înțelepciunea – viclenia neutralizată a șarpelui și inocența dinamizată a porumbelului” arătând că misiunea în mijlocul lupilor este doar „aproape” imposibilă!

(Visited 19 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *