Categorii
01 Ianuarie Virtuti si Vicii

Liderul de nivelul 5

Unul din primele lucruri pe care le-am aflat când am ajuns în armată, și ne-a fost repetat în glumă, cu răutate și cu ironie de către unul din caporali, era că intraserăm viței pe poarta cazărmii și, la final, urma să ieșim boi pe poarta cazărmii! Procesul devenirii, avansării, maturizării noastre era clar în mintea gradaților noștri. Noi, pifanii, tunși la zero ne uitam confuzi și nevinovați la ei, ca vițeii la poarta nouă. Tratamentul neomenesc aplicat de către tablagii și epoleți ne-au făcut să credem că toți a.p.v.-iștii (armată pe viață) au același comportament  dur, arogant și animalic cu soldații. Aceasta până când am intrat în contact cu …

primii colonei, ofițeri de rang înalt. Tremuram înaintea lor, gândind că dacă au ajuns ierarhic așa de sus atunci probabil că erau ca zmeii din poveste sau vampirii din filmele de groază. Eram înarmat să fac față la fulgere și trăznete verbale, accese de furie, cascade umilitoare.  Tonul calm, vorbirea elegantă, atitudinea de respect m-au dezarmat – oricum, nu aveam arma la mine! Nu-mi venea să cred că spre vârful ierarhiei erau cadre militare care ne tratau cu respect, cu demnitate, ne vorbeau ca de la om la om sau, de la părinte la fiul său!

Această experiență trecută mă duce cu gândul la o categorie de lideri , liderii de nivelul 5 cum îi numește Jim Collins în cartea sa,  Excelența în afaceri . Acești lideri au un amestec paradoxal de modestie și voință, umilință și neînfricare. Ei își subordonează nevoile egoiste dorinței mai importante de a clădi ceva mai mare și mai durabil decât propria persoană. Își canalizează energiile spre companie, nu spre sine.
„Liderii de nivelul 5 privesc prin fereastră pentru a acorda credit factorilor din afara lor, atunci când lucrurile merg bine (iar dacă nu găsesc o anumită persoană sau eveniment căruia să-i atribuie meritul, pun totul pe seama norocului). În același timp, se uită în oglindă pentru a-și atribui responsabilitatea, fără să dea vina pe ghinion, atunci când lucrurile merg prost.”

Liderii de nivelul 5 există peste tot. Sunt în firmele mici și cele mari. Sunt și în bisericile noastre.
Ei există și-și văd de treaba lor. Trebuie să știm să-i căutăm și să-i identificăm.
Dacă apar situații cu rezultate extraordinare și nu iese nici un individ în față ca să-și aroge excesiv meritul atunci acel lider este pe acolo. Dacă ai un astfel de lider în preajmă, ești binecuvântat. Dacă nu ai văzut încă unul în carne și oase, îți mai dau un indiciu: seamănă mult cu Domnul Isus!

(Visited 237 times, 1 visits today)

5 răspunsuri la “Liderul de nivelul 5”

Am ajuns la concluzia că smerenia este apanajul persoanelor evoluate spiritual. Are mai puţină legătură cu educaţia, fiindcă am cunoscut persoane cu grade universitare, care plesneau de mândrie şi orgolii, abuzând cât puteau de subalterni, şi am cunoscut profesori de talie mondială şi academicieni de o modestie ieşită din comun.
Se pare că lipsiţii de smerenie au o problemă cu percepţia propriei imagini de sine. Pentru că sunt goi spiritual, încearcă să-şi compenseze golul dinăuntru cu lucruri exterioare: se îmbracă extravagant, obişnuiesc să ridice tonul pentru a se impune, aşteaptă linguşeli şi laude, se supără dacă nu sunt consultaţi de cei din jur în orice problemă, le place să aibă slugi, sunt mari snobi, nu suportă reproşurile şi nu-şi recunosc greşelile, etc.
In mod cert, doar întâlnirea cu Dumnezeu îi poate transforma în persoane smerite.
Am avut privilegiul să cunosc un mare matematician, de talie mondială, membru al Academiei române, de o modestie greu de imaginat (de exemplu nu a purtat niciodată costum cu cravată), pe care l-am auzit afirmând că studiul matematicii i-a deschis perspectiva întâlnirii cu Dumnezeu, fiindcă tărâmul acesteia atât de bogat şi complex nu este altceva decât creaţia Lui. Iar creaţia lui Dumnezeu, atunci când ajungi s-o cunoşti, te copleşeşte, încât uiţi de persoana ta şi te smereşti.

Asa cum spui Sabina, este un mare privilegiu sa cunosti astfel de persoane. Par a fi un pic excentrici, fata de moda vremii, dar modestia si smerenia lor este inimaginabila. In anul 90 si ceva l-am adus pe Alvin Plantinga de la Budapesta la Timisoara. Habar nu aveam cine este si nici nu am reusit sa-mi dau seama ca este o somitate (desi drumul a durat mai bine de 8 ore – inclusiv trecerea vamii) decat dupa ce l-am vazut conferentiind la Aula Magna si intretinandu-se cu profesorii universitari. A fost una din primele ocazii cand am vazut ca oamenii mari nu se folosesc de obisnuitele „proptele sociale” pentru a-si impresiona auditoriul sau pentru a-si dovedi vrednicia si valoarea.

Imi face placere sa te citesc/recitesc cu gandul ca poate am omis ceva..citind printre randuri:)
Ma intreb,intalnirea cu astfel de persoane ,mentionate mai sus,poate avea un impact uimitor asupra vietii fiecaruia dintre noi.De ce ii intalnim ?Care ar fi scopul?Asemanarea despre care spui,poate fi relativa pentru ca nu stim cum arata ci doar simtim,nu? Mi-ar fi placut un subiect mai dezvoltat pentru ca nu vreau sa proiectez.:)

Ana, m-am uitat la data scrierii postării și am constatat că este în prima lună de după ”nașterea” blogului. Atunci eram la începuturi, îmi croiam cărarea prin lumea virtuală; postările erau scurte, deci și subiectele subdezvoltate. Acum postările sunt de 3-4 ori mai lungi și pot contura mai bine subiectul. Ca să răspund la întrebările tale o să scriu o nouă postare despre acest gen de lideri, un fel de ”lideri de nivelul 5 reloaded”.

Iti multumesc pentru raspuns.Prompt:)
Imi pare rau doar ca nu am gasit ,nici nu ma pricep prea bine,un mail in care sa iti scriu mai exact intrebarea mea dar sunt convinsa ca te pricepi de minune sa citesti printre randuri..sa fie oare doar o empatie exacerbata care ma face sa spun asta sau..nu..:)
Oricum „matrix reloaded” hmm suna foarte interesant si sunt nerabdatoare
Inca o data multumiri si felicitari pentru acest Pom al Vietii din care fiecare poate culege cele de trebuinta:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *