Frica este răspunsul natural al omului la amenințări și pericole, reale sau percepute. Frica, alături de rușine, a fost în grădina Eden, unul din răspunsurile primare ale sufletului atins de păcat. Omul este, în general, o ființă bântuită de frici. De când eram mici ni s-au transferat frici. Unora le mai este încă frică de pericole inexistente și persoane decedate. Unora le este frică să treacă strada, altora să atingă un câine, altora să conducă mașina, altora să doarmă cu lumina stinsă, altora să se uite în oglindă, altora … etc.
Psihologii au grupat puzderia nenumărată de frici (aici nu sunt incluse fobiile) în trei mari categorii:
Frica de a nu face greșeli – vreau să fac totul bine, corect, ca la carte!
Ai făcut o treabă cum ai știut mai bine și aștepți cu frică evaluarea altora. Dacă ai avut un părinte perfecționist, indiferent cât de bine ai făcut ceva, se găsea un cusur sau o slăbiciune la lucrul tău. Părintele nu mai este de mult, dar ai rămas cu frica de critici reale sau imaginare. Și mai pot fi adăugate așteptările nerealiste pe care le ai de la tine însuți și apoi, posibil, și de la alții. Decât să greșesc sau să fac sub standardele acceptabile mai bine nu fac nimic!
Ce bine este că Cristos ne iubește în ciuda greșelilor noastre!
Frica de a fi respins – nu sunt în stare să mă țin de ei: uite ce copii frumoși, cuminți și deștepți au!
Te simți inferior față de alții, incapabil de a menține pasul cu ritmul și pretențiile lor. Ți-este greu să intri în discuții sau să menții dialogul mai mult de câteva minute. Ai impresia că ceilalți te judecă după familia din care provii, școala pe care ai făcut-o, după cum arăți și felul în care te îmbraci. Ai vrea să mergi cu gașca lor la bowling, la film sau în vacanță dar, nu crezi că ești destul de bun pentru ei.
Ce bine este că Cristos ne acceptă așa cum suntem – nu trebuie să-I câștigăm aprobarea și acceptarea!
Frica de a ne relaxa, odihni
Te simți ca un boxer, la nesfârșit în ring: mereu cu garda sus, joc de picioare continuu și cu ochii vineți.
Ești vigilent, cu ochii în patru. Trebuie să arăți și să fii tot timpul tare. Orice semn de slăbiciune se taxează.
Te protejezi, nu poate pătrunde nimeni aproape de inima ta. Nu vrei să te vadă nimeni de aproape. Nu-ți poți permite luxul de a fi văzut slab, confuz, neputincios.
Ce bine este că în prezența lui Cristos nu trebuie să fim tot timpul tari – ne putem odihni în vulnerabilitatea noastră!