Un aspect interesant legat de cursele de „Formula 1” este faptul că pista de rulare nu permite tuturor mașinilor să plece de la aceeași linie de „start”. Prin urmare, deși toate mașinile concurente vor pleca atunci când se dă „start”, nu toate vor beneficia de condiții egale la startul cursei. Concurenții care au obținut timpi mai buni în calificări beneficiază de „pole positions” – cele mai favorabile poziții la startul cursei. (Vezi imaginea).
Cu toate că ceilalți concurenți nu pleacă din poziții favorabile, ei nu sunt descurajați, nu renuță, ci participă, muncesc și luptă ca să câștige și ei cursa.
Apostolul Petru scrie din nou creștinilor împrăștiați prin imperiul Roman; de data aceasta urmașii lui Cristos se confruntă în interior cu profeții și învățătorii mincinoși, iar în exterior cu batjocoritori care ironizează și desconsideră mesajul profetic al apostolilor.
În acest context, apostolul Petru le scrie că ei au primit, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului Isus Cristos, o credință de același preț/valoare cu a apostolilor care au umblat cu Cristos. Cu alte cuvinte, deși cronologic și geografic, unii au fost mai avantajați, adică au fost cu Domnul Isus când au mâncat din pâinile și peștii înmulțiți, au băut din apa transformată în vin, totuși urmașii de mai târziu primesc credință în Dumnezeu de aceeași calitate și valoare. Dreptatea lui Dumnezeu nu permite două clase de credință, adică clasa 1 și clasa 2, sau credință nouă și second-hand.
Da, unii au beneficiat de condiții mai favorabile la start, de pole -position, dar aceasta nu înseamnă că credința lor în Dumnezeu are calitatea și potențialul mai mare decât al celor care vor crede mai târziu.
Faptul că nu am văzut minunile făcute de Cristos în Palestina, că nu am fost martori oculari la semnele și minunile înfăptuite în perioada Întrupării, nu este un motiv să tratăm cu desconsiderație credința primită de la Dumnezeu și să stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare!
Nu am primit o credință second hand, una învechită – folosită de alții, ci una care are aceeași putere de transformare și capacitate de schimbare pe care au avut-o și cea primită de către apostolii Domnului.
Fiindcă am primit o astfel de credință, scrie apostolul Petru, să unim cu credința … fapta !
Nici Pavel nu se lasă mai prejos când scrie lui Tit că „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru cei care au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune.” (3:8)
Sau mai încolo: „Trebuie ca ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice și să nu fie neroditori.” (3:14)
Observați că faptele bune sunt parte din roadele credinței veritabile și prețioase.
Dați-vă și voi toată silința, munciți și luptați, ca credința transformatoare și înnobilantă care este în voi să se exprime, să se manifeste prin fapte bune. Dumnezeu oferă credință de calitate și așteaptă din partea noastră muncă de calitate și fapte bune, care-L onorează pe Dumnezeu și împlinesc nevoi umane urgente.
Nu ne putem permite să lâncezim și să lenevim cu atâtea nevoi neîmplinite în jurul nostru.
Nu ne putem permite să nu facem nimic, să fim neroditori într-o lume atât de flămândă dupa roade cerești.
Nu ne putem permite să facem roade sărace, pipernicite când am primit atât de mult!
Nu ne putem permite să fim și anul acesta un smochin neroditor chiar dacă El mai are răbdare și grijă de noi.
Nu ne putem permite să fim codași în fapte bine, când Pavel ne cere să fim fruntași!