Ganduri despre si pentru (I)Oan(a)

Am adunat în colecția inimii câteva persoane și personaje dragi, unii le numesc simpatii.
Unele sunt din biblie, altele din afara ei; unele sunt persoane tinere, altele în vârstă; unele sunt în viață, altele sunt în cer.
Un personaj drag, simpatic mie a trăit în secolul 1și era verișor cu Isus din Nazaret.
Numele lui este (I)oan, un personaj atipic și asimetric, greu de încadrat în tipare.
De mic a crescut cu sensul unui destin aparte trăit după un scenariu scris de pana profetului.
Apoi a ajuns mare;  și verișorul lui, Isus, și mai mare decât el; când s-au întâlnit prima dată pe „șoseaua” Iordanului, verișorul i-a cedat trecerea lui Ioan. Atunci cerul s-a deschis și Dumnezeu Tatăl a vorbit la megafon. 
Când s-au întâlnit a doua oară, Ioan s-a oprit, dându-i prioritate verișorului său. Nu s-a mai deschis cerul. 
Relația dintre ei era una de respect, de curtoazie.
Ioan era prieten cu deșertul și neprietenos cu fariseii; era incomod pentru elita politică imorală, păcătoasă.
Viziunea securii înfipte la rădăcina pomilor și a focului care arde pleava și orice pom neroditor îl mistuia pe Ioan și-l făcea să fie extrem de persuasiv și confruntativ cu păcatele oamenilor. Mulți oameni s-au deschis, s-au pocăit de faptele lor rele și s-au botezat în apa Iordanului. Irodiada însă … s-a împietrit și „a deschis” ușa închisorii pentru Ioan. A urmat o perioadă de mare încercare pentru profetul obișnuit cu austeritatea.
Când a ajuns Ioan în celula închisorii a trăit aceleași sentimente ca și psalmistul a cărui experiență este similară cu coborârea întro groapă. (vezi Psalmul 30) 
Celula și groapa sunt medii radical diferite de cele pe care le găsești în viața normală.
Această schimbare rapidă și radicală de context, în care se reduc la minim gradele de libertate (spațiul de mișcare în celulă sau groapă este foarte mic) aduce cu sine o avalanșă de sentimente copleșitoare. Izolarea forțată de mediul extern obișnuit tulbură sufletul și provoacă credința. Tot ce era limpede și clar în normalitatea de ieri, azi peste groapa în care te afli s-a așternut ceața. Întrebarea „de ce” dă târcoale ca o hienă înfometată smulgând bucăți din puțina credință care mai atârnă pe sufletul slăbit și răvășit. 
Ioan era închis în celula lui, imersat în lumea și întunericul închisorii. Legăturile cu exteriorul erau minime și rare.
Cel încercat, cel închis este ca și submarinul imersat în apă -izolat de exterior. Pentru a primi informații despre ce se întâmplă deasupra apei submarinul scoate periscopul la suprafața apei.
Ioan folosește, drept „periscop”, pe doi din ucenicii săi pentru a afla ce se întâmplă la afară, de ce este tăcere în jurul lui și de ce nu se face nimic pentru scoaterea lui? Întrebări fără răspuns îi erodează încrederea în valoarea lucrării și persoanei sale și în puterea Celui ce vindecă leproși, scoate demoni și înviază morți.
„- Pentru mine de ce nu face nimic?  De ce nu primesc niciun semn de la El? Nu prețuiesc nimic pentru El? Să nu poată  face El nimic pentru mine? ”
– Merge-ți și întrebați-l: Tu ești Acela  care trebuie să vină sau … să așteptăm pe altul? Vreau un răspuns clar!”
Cei doi ucenici erau instrumentele care urmau să capteze mesajul dinafară și să-l transfere spre omul din celulă  care este obosit, tulburat, nesigur și asaltat de îndoieli.

O altă persoană simpatică mie este Oan(a), o tânără firavă, blondă și isteață. Cu ochi albaștri!
Am cunoscut-o pe Oana Iliesi la grupa de adolescenți de la Vox. Este o fată sensibilă la durerile altora și săritoare în ajutorul lor.
Are o combinație rară la tineri, de a ști când să fie liniștită, cuminte, serioasă  și când să fie jucăușă, creativă și entuziasmată.
Nu-i este frică să pună întrebări grele și incomode; o face pe un ton elegant și copilăros că nu ai cum să te superi pe ea.
Vineri după masa, Oana mergea cu bicicleta să pregătească întâlnirea de la Vox cu adolescenții.
(Mi-a plăcut expresia folosită de Adi T. în emailul trimis membrilor bisericii când a scris că Oana mergea spre „Casa Domnului”.)
Un camion i-a tăiat calea, i-a strivit laba piciorului și Oana a ajuns la altă destinație … la Casa Austria!
Oana este de o săptămână în spital și a fost operată aproape zilnic la picior în primele zile de spitalizare.
Sfinți de toate vârstele, din Timișoara și din alte părți, se roagă pentru ea, iar unii și postesc.
Persoanele din apropierea ei se roagă, veghează și o slujesc.

Oana, încercarea fără preaviz, te-a aruncat pentru o vreme întro lume nouă, necunoscută ție.
Lumea spitalelor  este lumea celor îndurerați, a celor care suferă și a căror viață este, la unii, schimbată în mod ireversibil.
Trupul slăbit este agresat frecvent de intruziunile acului și bisturiului și este hărțuit de dureri insuportabile.
Sufletul este copleșit de sentimente tulburătoare și contradictorii.
Întrebări iscoditoare pisează mărunt mintea confuză: „De ce, Doamne? Cu ce am greșit? Dacă nu aș fi …! Ce va fi cu mine?
Ce se va schimba ireversibil în viața mea? Cum voi face față? Doamne, vei face minuni și pentru mine?”

Ioan aștepta intervenția salvatoare a Leului din seminția lui Iuda și a primit mesaj din partea Mielului care va muri pentru păcatele lumii. Ioan aștepta ceva și a primit altceva, un mesaj codificat pentru el și pentru toți cei ce vor trece prin încercări: „Ferice de acela pentru care nu voi fi o pricină de poticnire.” Luca 7:23
Fericită vei fi, Oana, dacă anumite întrebări pe care le ai nu vor primi răspuns satisfăcător și totuși nu te vei poticni de tăcerea lui Dumnezeu!
Fericită vei fi, Oana, dacă anumite așteptări pe care le ai nu vor fi îndeplinite și totuși nu te vei poticni de pasivitatea lui Dumnezeu!
Fericită vei fi, Oana, dacă anumite nevoi pe care le ai nu vor fi satisfăcute și totuși nu te vei poticni de absența lui Dumnezeu!
Fericită vei fi, Oana, dacă nu vei simți nimic spectaculos și totuși vei crede în prezența și intervenția tainică a lui Dumnezeu!
Fericită vei fi, Oana, dacă în ciuda acestor împrejurări dificile vei afla și vei cunoaște dragostea și aprecierea Tatălui de Sus pentru tine!
Fericită vei fi, Oana, dacă harul Lui îți va fi îndeajuns ca sufletului tău să-i poată crește aripi!