„Este răspândit faptul că maturizarea vine odată cu vârsta. Nu este adevărat. Odată cu vârsta îmbătrânești. Maturizarea vine prin acceptarea responsabilității în orice domeniu al vieții.” Aceasta este părerea lui Ed Cole exprimată în cartea „Adevărata bărbăție”.
Pe aceeași linie merge și David DeWitt în ” Cartea bărbatului matur” când afirmă că „traducerea obișnuită a termenului ebraic în „înțelept/înțelepciune” nu este prea fericită, fiind în mare măsură inexactă … în original sensul este de pricepere de a acționa întro situație concretă. La fel și cu termenul grecesc, sophia. „El nu reprezintă atât înțelepciunea bătrâneții, cât adevărurile de bază despre viață, pe care un băiat trebuie să le învețe pentru a deveni bărbat. Este cuvântul folosit de Luca pentru Isus când avea 12 ani.”
Înțelepciunea este iscusința de a observa și identifica tiparele după care lucrează Dumnezeu și priceperea de a găsi soluții potrivite în situațiile concrete ale vieții.
Aceasta înseamnă să ai capacitatea și răbdarea de a observa regularitățile vieții, mecanismele vieții și de a le interpreta din punctul de vedere al lui Dumnezeu, așa cum este el descoperit în Scriptură. Lumea creației, lumea noastră respectă un tipar ordonat; căile acestei creații, chiar pervertite de păcat, sunt ordonate, ciclice, previzibile – pot fi cunoscute. Faptul că lumea creată este marcată de o anumită ordine și consecvență aduce stabilitate și siguranță.
Prostia, nechibzuința este superficială și grăbită. Ea nu are răgazul, starea interioară de a observa îndelung structura, ordinea și mecanismele vieții și pleacă în viteză spre viitorul necunoscut ignorând legi cunoscute și importante ale creației.
Prostia nu numai că este superficială, dar mai este și mândră; crede că le știe pe toate, nu are nevoie de compania sau sfatul altora – omul prost nu este învățabil!
Prostia este scumpă! Ea crede că Dumnezeu va face excepție în creația și ordinea Sa și va permite excepții numai pentru a o feri pe ea de necaz sau durere. Consecințele negative ale acțiunilor ei nechibzuite sunt foarte mari. Nu ne miră atunci proverbul „Prostia și luxul se plătesc!” Din păcate, suferă consecințele prostiei și plătesc, nu numai cei neînțelepți ci și cei înțelepți.
3 răspunsuri la “Batranetea, intelepciunea si prostia”
Am fost incurajat citind un articol referitor la Proverbe 27: 17 ( După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.)
Noi suntem barbati, avem pretentia sa fim vazuti ca persoane puternice, de neclintit, dar, …, avem nevoie sa fim ascutiti, slefuiti, pentru a putea avea impact . Ne ascutim daca suntem intelepti si renuntam la egoul nostru, acceptam ca avem nevoie de cel de langa noi pentru a da socoteala, a ne responsabiliza unii pe altii.
Acest fapt nu ne descalifica , ci ne ajuta sa avem impact in Imparatie.
Ne vom ascuti intre noi si vom fi eficienti daca acceptam si aplicam acest principiu.
Avem nevoie unii de alții: relațiile de prietenie au potențial mare în formarea (și deformarea) omului.
… mai ales în contextul în care suntem învățabili, gata de a învăța unul de la altul – beneficiind de înțelepciunea dobândită de celălalt! 🙂