Generos si (in)dispensabil

Se prea poate să fi văzut cel puțin o persoană altruistă și generoasă. Nu este greu de identificat acea persoană pentru că lumea nu este plină de astfel de specimene, ele sunt din ce în ce mai rare, ca urmare tot mai ușor de văzut – când sunt în acțiune. Ele sunt alături de cei care suferă, care trec prin conflicte și drame; fac de mâncare, taie lemne, duc cu mașina, schimbă cearșafuri, scutece și bani, dorm puțin, mănâncă rar, dau telefoane, dau bani, dau timp, dau sânge, dau viață! Sunt gata să-și dea și cămașa pentru a ajuta pe cei în nevoie.
Ți se pare că scriu despre extratereștrii ?!
Ei sunt și trăiesc pentru alții, ca alții să se simtă ajutați, acceptați și apreciați.
Majoritatea celor care slujesc altora au o nevoie neconștientizată și uneori disperată, chiar exagerată de a fi doriți și validați, au o strategie subtilă și ascunsă de a se face indispensabili altora. În acest fel ei devin, sunt de neînlocuit și pot … controla viețile altora! S-ar putea să nu-ți vină să crezi ceea ce ai citit în ultima propoziție. S-ar putea să crezi că doresc să-i pun într-o lumină negativă pe cei altruiști, sacrificiali și generoși. Nu doresc să-i pun într-o lumină proastă, ci să-i ajut să se pună ei înșiși în Lumina Lui, cea care scoate la suprafață motivațiile egoiste, nerăscumpărate care sunt ascunse în comportamente evlavioase.
Și acum să încercăm să tragem linia de demarcație – dacă putem și cum putem, pentru a face distincția între generozitatea naturală și cea supranaturală/răscumpărată.
Generozitatea naturală este motivată de frica de a nu fi iubit și dorit, de ideea că nu ai valoare dacă nu faci ceva extraordinar sau deosebit pentru alții, că nu vei fi iubit dacă nu vei pune nevoile celorlalți înaintea nevoilor personale, că recunoașterea propriilor nevoi este o dovadă de egoism, că dacă îi mulțumești pe ceilalți te vor aprecia și iubi. Aceste persoane își vor recunoaște greu propriiile nevoi fiind atrase de către și spre nevoile și suferințele altora, încercând să remedieze în ceilalți nevoile pe care nu sunt capabili să le recunoască în ei înșiși. Observați că reprimarea la nesfârșit a propriilor nevoi în numele sacrificiului pentru alții va duce într-un final la frustrarea, epuizarea și deconspirarea autoamăgirii, la propriul martiraj emoțional, psihic și spiritual, chiar și fizic. Dezamăgirea este cu atât mai mare cu cât s-a sacrificat aproape orice pentru a obține un indiciu cât de mic că sunt iubiți, doriți și valoroși (indispensabili)!
Generozitatea supranaturală sau răscumpărată este motivată de dragostea de oameni care își are rădăcinile în dragostea lui Dumnezeu și dragostea de Dumnezeu.
Stima de sine și valoarea este fixată și cimentată în dragostea lui Dumnezeu exprimată climactic în crucea lui Cristos.
Cristos Fiul a renunțat la Sine, a suferit și a slujit altora fiind iubit deplin de Dumnezeu Tatăl.
Cristos s-a sacrificat din dragoste și nu pentru dragoste!
Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi!
Aici este diferența majoră, cea care demarchează motivația din frică, de motivația din dragoste, de generozitatea din dragoste (răscumpărată) de cea pentru dragoste (naturală).
Generozitatea răscumpărată se adapă din dragostea lui Dumnezeu și se exprimă prin dragoste față de oameni.
Ea nu caută validarea de la oameni, nu manipulează, nu caută să controleze viețile altora făcându-se indispensabilă. Ea își recunoaște nevoile și limitările, dar nu va fi disperată după semnele de iubire și apreciere ale celor pe care îi slujește. Nici nu va căuta să-i facă pe ceilalți să se simtă vinovați apelând la gesturi teatrale sau discursuri sentimentale și lacrimogene.
Generozitatea răscumpărată este smerită, știe că este dispensabilă, că împlinirea nevoilor lumii nu stă doar pe umerii ei, că Dumnezeu are multe resurse la dispoziție și că ea este doar una dintre multele resurse, și care nu sunt toate la vedere.