Categorii
02 Februarie Virtuti si Vicii

Intimidare și incurajare

Gândindu-mă, zilele acestea, la frică și cei dominați de frică – fricoșii, mi-am adus aminte că există în cartea Apocalipsa o listă în care sunt enumerate mai multe categorii de oameni care vor fi „aruncați în iazul care arde cu foc și cu pucioasă” – Apoc 21:8. În topul listei, primii din capul listei sunt fricoșii! Și lângă ei sunt așezați curvarii, ucigașii, vrăjitorii, mincinoșii, etc. Nu sunt priceput în limbile antice dar, eram curios să văd cum traduce acest termen Eugene Peterson în The Message. Am fost surprins să aflu că termenul folosit de el este sinonim cu incapabilii!

Când cineva dorește să reducă sau chiar să anihileze abilitatea sau capacitatea altcuiva de a reacționa normal va folosi mijloace de intimidare (amenințare, șantaj, etc.). Prin intimidare se insuflă cuiva teamă, frică; astfel i se slăbește capacitatea, tăria interioară de a mai riposta adecvat la stimulii externi. În alte cuvinte, un om intimidat, un om fricos, este un om care are capacitate fizică, mentală, emoțională, spirituală, abilități și competențe dar, nu le mai folosește! Frica paralizează folosirea capacităților. Ele există, omul este teoretic capabil dar, practic capacitățile sale nu sunt operante. În acest sens, un om descurajat, un om fricos este un om incapabil!

Atunci ce ar fi încurajarea? Acțiunea prin care o persoană insuflă  curaj altei persoane. Prin cuvinte de încurajare se ridică nivelul de curaj al persoanei care se simte slăbită, obosită, descurajată. Cuvintele de încurajare restaurează, dezleagă și înalță capacitatea de acțiune a sufletului la stimulii amenințători și descurajatori. Omul încurajat este un om care înfruntă pericolele și greutățile cu capacitățile folosite la maxim. Un om încurajat este un om capabil! Un om încurajat este dezlegat de lanțurile fricii și angrenat cu îndrăzneală creatoare în luptele dintre întuneric și lumină.

Duhul Sfânt echipează memebrii trupului lui Cristos cu daruri spirituale. Unii au darul încurajării, îmbărbătării. Rostul lor strategic este să motiveze pe ceilalți la lupta cea bună a credinței și să contracareze lucrările subtile sau brutale de intimidare, înfricoșare a soldaților lui Cristos. Dacă ai primit acest dar de la Duhul Sfânt, atunci ține-te de harul și darul care ți s-a dat! Sunt mulți care așteaptă, vlăguiți și paralizați, cuvintele dădătoare de speranțe, viață și putere ale încurajării!

(Visited 396 times, 1 visits today)

2 răspunsuri la “Intimidare și incurajare”

De cand ma stiu am detestat linguseala si nu mi-au placut deloc oamenii lingusitori. Asta pentru ca in copilarie am avut parte de anumite complimente si favoruri care se datorau faptului ca sunt “fiica lui Negrulescu”, Pana si la biserica am simtit ca sunt tratata putin diferit din acelasi motiv. Imi amintesc acum de un baiat care mi-a zis ca m-a placut dar mama i-a interzis sa ma abordeze in vreun fel ca doar sunt fata lui Negrulescu. Asta chiar m-a amuzat. Nu ca n-ar fi placut sa te favorizeze si sa te complimenteze lumea dar e neplacut sa te tot intrebi daca si cine te iubeste si te place pentru ceea ce esti si cine are alte interese. Acum vreau sa-mi operez baietelul de polipi si cum e treaba grea cu doctorii astia de aici ma gandesc ce bine mi-ar prinde acum sa stie astia ca sunt ”fiica lui Negrulescu”. Dar nu stie nimeni… Aici sunt doar Magda David. Si pentru ei asta nu-nseamna nimic dar sper ca numele meu suna bine in urechile Lui… Unde vreau sa ajung de fapt ? Ideea e ca am ajuns sa detest atat de mult linguseala incat acum ma tem sa fac complimente cuiva tocmai ca nu cumva sa fiu luata drept lingusitoare sau nesincera. De multe ori as vrea sa incurajez anumiti oameni sa faca ceva sau as vrea sa le fac un compliment dar ma tem sa nu fie intrepretat… Mari imi tot reproseaza ca eu interpretez si reinterpretez toate lucrurile. S-ar putea sa am darul incurajarii sincere si s-ar putea sa fi fost incurajata acum de tine, Gili, sa-l folosesc. Ca doar stiu si eu ce bine cade o incurajare sincera la momentul potrivit. Dar daca incep cu incurajatul, trebuie sa ma tin ca doar asa zice Biblia: “Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare.”
Asa ca, Gili, incep cu tine si iti spun ca imi face mare, mare placere sa te citesc. Si nu numai mie dar altii neavand acest dar, al incurajarii, poate nu-ti spun. Dumnezeu sa-ti dea in continuare inspiratie de sus ca sa ne incanti prin ceea ce scrii.

Asa este, Magda. Exista posibilitatea ca incurajarea sa fie confundata, identificata cu lingusirea. Intr-o postare mai veche scriam ca lingusirea este o sora vitrega, o disfunctie a smereniei. Lingusirea, ca si incurajarea, foloseste cuvintele pentru ridicarea celuilalt insa foloseste cuvinte exagerate, care nu au acoperire in realitate, si o face pentru a obtine ulterior beneficii personale. Incurajarea foloseste si ea cuvintele dar, ea se aseaza alaturi (nu sub)de persoana si va folosi cuvintele pentru a despovara sufletul cocosat de poveri si a-l ridica la nivelul, potentialul pe care il are de fapt dar, care nu este folosit de drept – din diferite motive. Da, chiar si cei care au darul incurajarii au nevoie de incurajare! Ma bucur daca reusim sa trezim duhul celor care au darul incurajarii! Exista statistici care arata ca aproape 10% din membrii unei biserici au darul imbarbatarii. Imagineaza-ti cum ar arata viata acelei biserici in care cei cu darul imbarbatarii ar descatusa potentialul darului lor prin cuvinte pline de putere, entuziasm, credinta si viata abundenta! Imagineaza-ti cum ai veni acasa de la o adunare in care cei cu darul incurajarii ar rupe legaturile timiditatii si fricilor care inhiba si suprima potentialul credintei din cei descurajati! Imagineaza-ti cum ar arata armata lui Cristos in lupta cu puterile intunericului daca aceste „dinamite umblatoare” – cei cu darul imbarbatarii ar elibera puterea latenta a Duhului Sfant prin cuvinte cu putere si influenta exploziva! Haideti sa-i identificam si sa-i incurajam pe cei cu darul incurajarii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *