Eram în Anglia, discutând cu pasiune despre un personaj biblic drag mie – Ioan Botezătorul, când cineva mi-a spus că ar trebui să citesc cartea lui Gene Edwards ”Prizonierul din celula a treia”. L-am întrebat dacă o are și … în următoarea zi am și citit-o. Stilul narativ, pătrunderea psihologică, adâncimea spirituală, cunoașterea biblică și măiestria lui lingvistică m-au cucerit de la acea primă carte. Am mai citit și alte cărți bune scrise de acest autor, dar nici-una nu a făcut așa de bine inimii mele ca și ”Istoria a trei regi”.
Când am citit-o am plâns, m-am regăsit în ea, m-am confundat în multe situații cu personajul principal. N-am mai putut s-o las din mână și mi-a părut rău ca s-a terminat așa de repede.
Cartea se adresează celor dezorientați, zdrobiți și confuji, dar și celor care au trecut pe aici și pot găsi o confirmare că ”plecarea dintr-un loc al puterii nu este apanajul celor slabi și fricoși” ci și al celor înțelepți.
Cartea este de genul ficțiune, însă rar vei găsi o dinamică atât de palpitantă cu personaje biblice care să surprindă atât de bine zbaterea între supunere și mândrie, conducere sau urmare, rămânere sau plecare, frângere sau înfrângere, iertare sau răzbunare, măreție și umilință.
Găsim în carte întrebări grele cu care ne-am confruntat și poate ne vom mai confrunta: ”Ce faci când cineva runcă cu sulița după tine?”, ”Este omul acesta unsul Domnului?”, ”Să plec sau să rămân?”, ”Să fug sau să lupt?”. Aceste întrebări și le pune toată lumea, la un moment dat. În inima noastră unul dintre acești regi/împărați are câștig de cauză. Știm noi, cu adevărat, care din ei domnește în inima noastră?
PS Faptul că și Andy Stanley, în ”Deep & Wide” la pagina 41, menționează rolul pivotal pe care această carte la avut în viața lui, mi-a confirmat că ea merită o promovare pe măsură. În plus, cartea nu este lungă! (pentru cei care nu au răbdare la citit)