Creștinii din Europa, familiari cu Noul Testament și Faptele Apostolilor, merg inconștienți cu istoria primelor secole pe urmele apostolului Pavel. Direcția cunoscută și prezentată pe larg, în a 2-a jumătate a cărții Faptele Apostolilor, este cea de la Est spre Vest, de la Ierusalim la Roma. Prin faptul că nu mai avem și cartea Faptele Apostolilor care au misionat spre Asia, ni se dă senzația falsă că epicentrul mișcării creștine s-a mutat în Europa. Iar nouă ne convine, că suntem europeni, chiar dacă români fiind, noi suntem în răsăritul europei și trăim la malul oceanului creștinătății ortodoxe.
Cartea lui Philip Jenkins este una surprinzătoare pentru mulți dintre noi, cei care trăim în România, dar care suntem conectați și adăpați majoritar prin sursele publicate în vest. Mărturisesc că în cunoștințele mele generale de istorie, primele secole și misiunea creștină în evul mediu pe continentul asiatic au fost o nebuloasă. Nu am avut idee despre eforturile misionare ale celorlalți apostoli și nici despre modul în care a interacționat creștinismul cu islamul și celelalte religii orientale. Ignorarea istoriei Orientului mijlociu de către noi europenii ne-a adus o miopie spirituală și un egoism mascat al neamurilor care se cred singurele în centrul atenției lui Dumnezeu. Cartea aceasta este ca o ceașcă de apă rece peste fețele noastre adormite, care ne trezește la realitatea că istoria, trecută și cea viitoare, își are epicentrul în Orientul Mijlociu, în Ierusalim și nu la Roma, Vatican.