Categorii
Tematice

Dacă Tata tace …

La sfârșit de an, ne oprim și privim înapoi. Reflectăm la vrute și plăcute, la zile tumultoase și ceasuri mai tăcute, la temeri nedorite și doruri împlinite. Cuvinte și imagini, plăcute sau urâte, ne-au fost trimise în pachețele frumoase sau aruncate din mersul trenului. Unele le-am șters, iar altele rămân. La unele revenim cu uimire și clipire.

Scena întoarcerii fiului cel tânăr acasă este una celebră. Rembrand a fost și el impresionat de ea, așa că imaginația lui transpusă pe pânză ne ajută să prindem unele aspecte inedite ale revederii tatălui cu fiul. În textul sacru din Luca 15, la începutul paragrafului care prezintă pățania unui tată cu cei doi fii ai săi, scrie că urmează Pilda fiului risipitor. Fiecare aspect descris în pildă are locul lui bine așezat, iar posibilitățile sale de interpretare pot fi foarte bogate. Dar eu, am rămas, în acest an 2020, impresionat de scenele revederii și dialogurile tatălui cu cei doi fii.

Cred că pilda aceasta trebuie văzută și interpretată prin lentile masculine! Întoarcerea fiului risipitor acasă și întâlnirea cu tata se desfășoară după un model tipic masculin, numai bărbații pot proceda așa! Bănuiesc că ești deja curios sau poate iritată, cine știe? 🙂

În primul rând, se poate observa că scena revederii nu are nevoie de multe cuvinte, pentru că, nu-i așa, bărbații nu au nevoie prea mult de ele, așa cum au femininele. Ei nu știu ce să facă cu vorbele, îi încurcă, îi intimidează, îi blochează! Ei vorbesc mai mult nonverbal, cu corpul și poziția lui. Tatăl din pildă are încă ochii și vederea ageră, dar și o condiție fizică bună, pentru că pornește alergând în întâmpinarea fiului. Bucuria de ași vedea fiul încă viu nu-l mai poate ține pe loc și picioarele îmbătrânite aleargă mai iute ca în tinerețe.

Fiul cel tânăr, cel risipitor și desfrânat, cel care nu a trimis nici-o scrisoare acasă, cel care l-a pedepsit pe tata cu tăcerea, cel care era considerat mort, intra pe ulița care ducea spre casa părintească. Mergea obosit, rușinat și îngreunat de gândurile lui. Aude niște pași grăbiți care aleargă în direcția lui. Ce a văzut,la oprit pe loc de uluire. Cel care alerga spre el, era chiar tata! Șocul vederii tatălui alergând cu bucurie spre el a fost prea mare. Picioarele au început să-i tremure, puterea l-a lăsat, a căzut în genunchi și aștepta vorbele lui tata, care este verdictul lui tata?

Tata se apleacă spre el, îl îmbrățișează și îl sărută.
Tata nu zice nimic. Emoțiile îl copleșesc.
Își îmbrățișează  fiul murdar și zdrențuit.
Fiul nu zice nimic. Emoțiile îl copleșesc.
Tata își ține fiul în brațe și îl sărută părintește.
Fiul nu scoate o vorbă de uimire.
Tata nu zice nimic, dar își ține în continuare fiul în brațe.

Tata nu zice nimic. Îl ține în brațe și îl sărută …
Până când oare?
Până când va tăcea tata?
Până când își va ținea fiul în brațe?
Când se va opri oare cu sărutările părintești?

Până când fiul va simți iubirea tatălui topindu-i răceala și împietrirea inimii. Până când ființa lui privată de respect și iubire simte că este copleșită de milă și har. Până când limba lui legată de păcat și risipire este dezlegată de rușine și inferioritate și poate rosti, chiar și împleticit, cuvintele mărturisitoare ale zdrobirii și pocăinței. Până când cel risipitor, cel mort, cel pierdut, își deschide gura spre mărturisire …

După dovada repetată a dragostei părintești, arătată prin limbajul atingerii fizice (vezi Garry Chapman – Cele cinci limbaje ale iubirii), tata nu mai are nimic de zis. El tace și iubește. El tace și așteaptă. Ce?
Verbalizarea inimii fiului, mărturisirea cu gura!

Tata tace pentru că este rândul fiului să mărturisească.
Cerul tace, nu pentru că Cel de acolo este supărat, ci pentru că este rândul fiilor risipitori să mărturisească.
Chiar dacă Cerul tace, de acolo Tata ne îmbrățișează și ne sărută zi de zi, fără oprire. Dacă Tata tace, e vremea să vorbim noi.

Nu se poate să nu simți și să vezi, fizic și zilnic, iubirea Tatălui.
Cu soarele ne îmbrățișează în dragostea Lui.
Cu ploaia ne sărută în dragostea Lui.
Când e soare cu ploaie, ne … copleșește în dragostea Lui.

 

 

 

 

 

 

(Visited 269 times, 1 visits today)

Un răspuns la “Dacă Tata tace …”

Ce greu este de înțeles acest lucru de către băieții care au avut un tată absent. Și mai greu este de acceptat și de iertat.
Mulțumesc pentru mesaj!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *