Prima provocare de împărțire a duratei vieții în perioade de câte cinci ani am întâlnit-o în exercițiul numit ”Harta vieții”. Unul dintre obiectivele acestui exercițiu este acela de a-ți interpreta trecutul în lumina prezentului și de a-ți indentifica temele majore ale trecutului și viitorului. Una din temele majore pe care le-am identificat în trecutul meu a fost ”răscumpărarea”, adică abilitatea suverană și creativă a lui Dumnezeu de a transforma evenimentele negative și neplăcute în ceva frumos și bun. Conștientizarea acestei teme a avut și are încă un efect catalizator în capacitatea mea de a dărui iertare greșiților mei.
Reflectarea focalizată asupra trecutului a devenit un obicei pe care l-am deprins prin antrenament, dar scrutarea viitorului a fost mereu ceva la care nu mă puteam mobiliza suficient. Viitorul era prea cețos, prea vag, prea învăluit în mister. Îi invidiam pe cei care vorbeau cu seninătate despre planuri mari de viitor. Nu mă puteam împrieteni cu viitorul nicidecum. Mi se părea o pierdere de timp să pășești naiv spre un viitor care va arăta total diferit decât cel pe care ți-l imaginezi în prezent. Așa gândeam atunci.
În 2010, la o emisiune TV, am auzit pe cineva spunând că hotărârile care se iau în anul respectiv vor avea consecințe ce se vor răsfrânge peste următorii 10 ani. Adică deciziile din acel an vor avea afecte pe toată decada următoare. Am reținut informația, dar nu am băgat-o în seamă, decât mult mai târziu. Relevanța ei avea să iasă la lumină în anul 2017, când a trebuit să iau decizii și mi s-a activat informația cu decada în care mă aflam.
Tot în anul 2017 am fost expus la ideea de a da, a alege un nume sau o temă dominantă anului următor din viață. Inițial am fost reticent, dar apoi mi-am zis că merită să încerc, să încerc câteva lovituri cu capul în zidul aparent impenetrabil al viitorului. Am încercat și am reușit. Am găsit sau mi-a venit, tema anului 2018: ”cel mai bun” an din viața mea.Tema anului este ca un slogan care clarifică, dă direcție, taie și separă, activează energia și crește pasiunea, la timp și ne la timp.
Anul acesta, 2020, este ”anul expansiunii”, anul multor lucruri noi care au fost până acum neîncercate, neexplorate sau neîncepute. Anul 2020 este și anul ”balama”, cel care face tranziția între două decade: cea care se încheie și cea care stă să vină. Anul 2020 este anul cu o nouă provocare: găsirea și numirea temei pentru următoarea decadă! După obiceiul meu, am ignorat ideea, la început. Apoi m-am răzgândit, mi-am zis că merită să încerc iarăși ceva nou, că a face ceea ce nu am mai făcut se aliniază la sloganul anului, ”expansiune”.
După câteva zile, de meditație și inspirație, s-a cristalizat tema generală a decadei trecute, cea care a fost decada ”plecării”. În acești ani, viața mea a trecut prin experiența mai multor plecări spre necunoscut, desprinderi și despărțiri, deplasări și destabilizări, începuturi și reașezări. Liniștea și comfortul personal s-au dus cu pluta, fiind înlocuite lent și sigur de o mobilitate interioară și exterioară greu de imaginat înainte. M-am împrietenit din ce în ce mai mult cu credința și curajul, noul și riscul.
Dar ce să fac cu decada care va veni? Cum aflu tema ei dominantă? Pandemia a fost placa turnantă care ne-a împins pe toți într-o situație catastrofală, care ne-a forțat să căutăm răspunsuri în uitatele texte ale Vechiului și Noului Testament. Și uneori lucrurile stau chiar așa: ca să poți înțelege viitorul trebuie să cercetezi întâi trecutul. Am văzut că Isus Însuși a corelat evenimente strategice trecute din viața acestei planete și le-a dat o conotație viitoare, avertizând că ele vor fi premergătoare și prevestitoare revenirii Lui pe pământ.
Isus ne-a dezvăluit că Dumnezeu Tatăl are un plan cu planeta aceasta și acesta este dus la îndeplinire ca ceasul și cu ceasul, fie la vedere, fie în ascuns. Revenirea Lui este sigură și iminentă. Semnele care o anunță sunt multe și vizibile; pentru cei care văd. Dar ce să caute Isus iar pe pământ? A uitat ceva sau pe cineva aici? Nu a uitat pe nimeni, ci și-a lăsat intenționat ambasadorii pe pământ ca să fie reprezentanții Lui într-un teritoriu străin și ostil.
El va veni iar pe norii cerului, așa cum a plecat, dar în sens invers și se va opri în văzduh, între cer și pământ. Acolo se va întâlni cu ambasadorii Săi, care vor fi chemați, transfigurați și teleportați apoi spre cer. Această operațiune globală fulgerătoare este numită, funcție de metafora folosită, fie ”răpirea” miresei, fie ”extracția” ambasadorilor. Indiferent de metaforă însă, cei care așteaptă acest eveniment unic trebuie să fie pregătiți, eligibili, pentru un transfer și o transformare incredibilă, inimaginabilă și glorioasă.
În acest context al iminentei reveniri a lui Cristos, tema viitoarei decade este una naturală și logică, ”pregătirea”. Și cum lucrurile se petrec într-o ordine prestabilită (în cer ca și pe pământ), sunt zvonuri că se fac pregătiri intense în cer pentru primirea miresei și se fac pregătiri tainice aici pe pământ pentru plecarea ei spre cer.
Pentru ce te pregătești tu în următorii ani? Care este scopul și destinația zbaterii și căutărilor tale de azi? Cât de pregătit ești azi pentru plecarea ta spre cer? Dacă El vine la noapte, ce ți-ar râmânea nefăcut? El vine ca un hoț. Ce poți face ca să râmâi vigilent și curat, înflăcărat și harnic pentru împărăția Lui? Care este pentru tine tema dominantă a anului 2020?