„Minciuna are picioare scurte” spune un proverb.
Da, minciuna are picioare scurte, dar are muuuulte picioare, este ca un miriapod!
În cele ce urmeză o să enumerăm câteva forme de înșelare, de păcălire, „ piciorușe” ale minciunii, mijloace de denaturare ale adevărului, la care suntem expuși sau pe care chiar noi le folosim; vă lăsăm să discerneți cât de abil este cel rău în a ne face să ne folosim de uneltele lui, în timp ce credem că spunem și trăim Adevărul lui Dumnezeu.
Minciuna albă – minciună cu scopul de a menaja sentimentele interlocutorului. Este folosită în situațiile în care cineva are o boală incurabilă sau a comis accident cauzator de moarte; i se ascunde temporar, datorită instabilității și vulnerabilității psihice, gravitatea situației.
Promisiunea fără acoperire – minciuna cu scopul de a amâna, a câștiga timp. Este folosită de părinți uituci și neglijenți, de firmele ;i persoanele rău platnice.
Ambiguitatea – folosirea abilă de cuvinte cu mai multe înțelesuri, imprecise pentru ca, în final, să poți ajunge la scopul inițial urmărit. Oamenii care o folosesc „cad tot timpul în picioare” – ca pisicile; de aceea sunt dificil „de prins” și chiar dacă sunt „puși la colț” își vor recunoaște cu greu intențiile necurate.
Manipularea – folosirea cu iscusință a mijloacelor de influiențare psihică pentru ca un grup, o persoană să ia decizii străine de interesele lor.
Se pare că fățărnicia și creativitatea au găsit nenumărate moduri de a denatura adevărul; în acest joc cu aparențele mai expunem două practici subtile, folosite frecvent în biserici, prin care inducem pe ceilalți în eroare, mascând adevărata noastră identitate, păcălindu-ne unii pe alții, și chiar pe noi înșine.
Simularea – a face să pară adevărat ceva neadevărat pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune: a face să par ceea ce Nu sunt.
Un exemplu este cel cu dărnicia: „pozăm” o generozitate sacrificială prin cât dăruim, dar ascundem lăcomia tăinuind cât ne mai rămâne nouă după ce dăruim. I-am păcălit!
Disimularea – ascunderea adevăratei fețe a unui lucru/situații dându-i o aparență înșelătoare: a Nu părea ceea ce sunt!
Un exemplu este cel cu rugăciunea mărturisirii și pocăinței de suprafață: „Doamne , iartă-mă că am fost slab și am furat o frânghie!” Mărturisitorul nu-și duce mărturisirea până la capăt, nu mai spune că la capătul frânghiei era legat un bou! Ne-a păcălit!
Adunările noastre sunt medii în care înfloresc, se dezvoltă și se perfecționează simulările și disimulările, păcălelile. Din când în când, câte un mărturisitor își scoate curajos masca aparențelor lăsând să se vadă frumusețea adevărului și urâțenia minciunii. Mărturisirea păcatului ne suprinde, ne sperie, ne eliberează. Mărturisirea readuce cerul și bucuria lui Dumnezeu în inimile întunecate și împovărate.
Mărturisitorul și păcăliciul merg la adunare, se roagă, postesc, se închină, pun în colectă, comentează predicile, vorbesc la mobil, au cont pe facebook și 1001 de prieteni.
Unul este liber să fie el însuși, celălalt se ascunde mereu.