Categorii
07 Iulie Virtuti si Vicii

Oameni ca noi si … voi!

Nu aș putea spune că familia mea a fost, în copilărie și tinerețe, o familie ospitalieră.
Când mă gândesc la ospitalier, mă gândesc la a avea invitați la masă pe o bază regulată și la a găzdui ocazional musafiri care stau și dorm peste noapte. Nu am fost printre săracii satului și nici printre cei văzuți ca fiind răutăcioși, certăreți și egoiști. Dimpotrivă, eram destul de înstăriți și ajutam pe mulți cu o inimă generoasă. Cu toate acestea nu știu să fi avut prea mulți musafiri pe la noi și aceasta pentru că în casă la noi, circula cu liberă trecere, o scuză idioată și anume: „nu suntem pregătiți pentru oaspeți!” Adică, nu avem bucătărie ca și alții, nu avem rețete ca și altele, nu avem timp pentru curățenie ca și alții. Prin urmare, nu ne vom face de râs să primim oaspeți, dacă nu le putem oferi condiții și standarde înalte. Așa că, ne-am ascuns în spatele condițiilor noastre sub standarde, și i-am ținut pe oaspeți departe de casa noastră, care era mereu nepregătită!
Surpriza mare am trăit-o mergând în misiuni în alte sate și să fim găzduiți, cu mare bucurie, în familii care trăiau cu mult sub standardele casei noastre. Și gazdele nu erau complexate de condițiile lor mai sărace, ci bucuroase de prilejul slujirii sfinților din alte părți. Îmi pare rău că nu vă pot spune ce am mâncat acolo – de fapt nici nu a contat, dar vă pot spune că m-a impresionat atitudinea gazdelor, bucuria și deschiderea inimii lor față de niște străini. Atunci mi-a fost și mai clar că nu trebuie să fii „găzdăcoi” sau „mare goangă” (regionalisme), să fii patron și să ai vilă ca să fii ospitalier.
Ospitalitatea începe în inimă, trece prin frigider, bucătărie, living și afectează cardul.
Ospitalitatea începe în inimă și atinge inimile!

De când i-am întâlnit, apartamentul lui Rodo și Gelu a avut mereu mai mulți oaspeți decât gazde. Casa lor a fost deschisă, la timp și nelatimp, pentru străini de tot felul. La fel a fost cu Gina și Petrică Bulica, Flori și Nicu Trandafiroiu. Mulți le-au trecut pragul apartamentelor și au fost impresionați de ospitalitatea lor.
Suprinzătoare a fost pentru mine ospitalitatea familiei Gherghina, ce stătea pe strada Pomiculturii, la numărul 22. Atât de mult mi-a plăcut că nu am mai plecat de la ei! 🙂

Sunt multe persoane și familii din Vox Domini care au o inimă și casă ospitalieră. Nu o să-i pot aminti aici pe toți, chiar cu riscul supărării.  🙁 Cu toate acestea nu pot să mă abțin în a-i aminti pe câțiva: familia Stoica, Constantin, Căpușan, Alba, Jivan, Pop, etc. Nu numai casele lor au fost deschise, dar și la agapele Vox aduceau mâncare gătită, consistentă!
Nu pot să nu îi amintesc pe Vali și Adi Totan, Mo și So Herban (câți au trecut prin garsoniera lor!?), pe Ramona și Dani Tiriteu, pe Mary și Cornel Șandru – călătorii prin Viena (și nu puțini) „știu de ce”!

Emblematică rămâne duminica în care Loredana Lar (fostă Gal), ne-a invitat pe toți patru (eu, Steluța și fetele) la prânz. Inima și bucuria ei mare de a fi gazdă pentru noi a compensat înghesuiala din bucătăria minusculă (1,5m x3m) în care am servit masa.
Ea ne-a dovedit că ospitalitatea nu depinde de mărimea bucătăriei, ci de mărimea inimii!

De familia Francolino, Barry și Ronah,  nu prea mai am multe de scris. I-am dat exemplu și în mesajul meu despre Ospitalitate de la Vox. Foarte rar am întâlnit niște oameni ospitalieri ca și ei. Noi ne lăudăm, ca și români, cu spiritul nostru ospitalier, dar – deși americani, ne-au dat clasă la ospitalitate. Foarte rar am fost pe la ei și să nu aibă musafiri. Mă tot întrebam dacă nu au uitat conceptul de „privacy” undeva prin America. Dumnezeu să le răsplătească binefacerile ospitalității, acum când sunt din nou pe pământ american!

Pe urmă au venit, discrete și generoase, alte familii care intră în topul ospitalității și nu cred că se vor lăsa vreodată să cadă de acolo!
Cristina și Dani Dămăcuș: casa lor așezată în intersecție este ca un stup din care albinele – sfinții vin și pleacă! (stau pe strada Albinelor :-))
Cristina și Vlad Moraru: casa lor cu terase multiple și grădină este deschisă cu generozitate pentru tot felul de întâlniri, mai mult sau mai puțin zgomotoase! 🙂
Nuți și Vali: casa lor de vacanță de la Poiana Mărului aduce bucurie și odihnă multor familii obosite.
Madi și Alin Pădureanu: casa lor de la Ianova este mai mult un hotel – la cât de mulți musafiri trec pe acolo pentru o … ciorbă sau un grătărel!
Tot spre topul ospitalității merg Mădă și Beni Cotrău, Cami și Adi Radu, Moni și Laurențiu Bănărescu, Delia și Darius Oprea, Dani și Simo Albu, Beni și Lenu Tuțac, Ema și Marius Badescu, Nelu și Dana Albu, Andy și Pam Labrache, Ema și Cami Bulica, Mikee și Marta Cotuna, Debo și Sandu Jurje, Jeni și Fane Szabo, Vasile și Lidia Goron, Vio și Chelcea Sorin – când fac numărătoarea copiilor, rar le iese 3, de cele mai multe ori cu 2-3 în plus!
Toți aceștia, și alții pe care nu i-am amintit, găzduiesc lună de lună, an de an, grupuri și biserici în case. Unii în case, alții în apartamente, alții în … garsoniere.
Toți sunt oameni obișnuiți, ca noi: cu inimă mare, în care întotdeauna mai este loc și pentru alții – și încă mult loc!
Tuturor celor ce v-am amintit aici și celor care nu v-am amintit (uitarea, amnezia – iertare!) vă mulțumesc și vă scriu că ospitalitatea voastră mi-a atins inima!

(Visited 228 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *