Ne-am obișnuit cu vorba multă, iar cine vorbește mult, greșește mult.
Apoi mai suntem subiectivi, selectivi, uituci, lăudăroși sau cu vocabularul sărac, limitat.
Când descriem un eveniment la care am fost martori fie exagerăm anumite lucruri sau acțiuni, fie ignorăm anumite detalii, fie selectăm informațiile și redăm numai ce ni se pare nouă semnificativ, fie mai adăugăm noi câteva „înflorituri”, fie folosim un limbaj de lemn. Dacă „ne-a mușcat” păcatul de limbă atunci nu ne răbdăm și de durere sau plăcere, bârfim, denigrând chipul lui Dumnezeu din semenii noștri în ochii altora .
Onestitatea este însușirea omului de a spune adevărul întrun mod care nu exagerează, minimalizează, neagă, omite sau adaugă aspecte sau trăsături ale adevărului.
Onestitatea are câțiva termeni sinonimi cum ar fi: sinceritatea, cinstea, corectitudinea.
Omul sincer este cel care exprimă ceea ce gândește, fără prefăcătorie, deschis, franc, care nu are nimic de ascuns, de tăinuit. Omul cinstit este un om care nu înșeală pe alții, care nu zice una și face alta, care respectă pe ceilalți.
Omul corect este cel care respectă regulile și normele sociale convenite, care are o atitudine ireproșabilă.
Duplicitatea este lipsa sincerității, este fățărnicie, ipocrizie, falsitate.
Atât onestitatea cât și minciuna operează cu adevărul: prima îl revelează așa cum este, a doua îl ascunde, îl denaturează.
Minciuna este,de cele mai multe ori, un adevăr pervertit.
Domnul Isus a fost direct, drastic și la obiect cu privire la onestitatea noastră atunci când a cerut curățirea vocabularului nostru stufos de cuvinte manipulatoare: „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.” Matei 5:37
Spre șocul nostru ceea ce trece sau întrece onestitatea, cinstea sau sinceritatea noastră nu vine de la mama, tata, profesori, patroni, politicieni sau preoți – deși noi dăm vina pe ei, ci de la cel rău!
Dacă tot ce trece peste aceste cuvinte are sursa în cel rău, nu ne mai miră când Domnul îl identifică pe cel rău ca fiind „tatăl minciunii”. Leagă-ți centura de siguranță, versetul următor este unul foarte turbulent, șocant:
„Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan 8:44
Categorii
Onestitatea si minciuna
(Visited 190 times, 1 visits today)
2 răspunsuri la “Onestitatea si minciuna”
Pendularea intre a fi onest sau mincinos nu este doar o lupta contemporana, este veche de cand lumea, inca din gradina Edenului, Adam a trebuit sa aleaga, sa lupte, sa decida. El a ales din pacate minciuna, a dat vina pe femeie; si de-atunci aceasta este pentru multi, metoda cea mai simpla de-a scapa, in loc de a-si asuma responsabilitatea.
Din momentul in care Eva a consumat din fructul oprit si pana ce Adam i-a urmat exemplul, exista un interval de timp, un timp al deciziilor si alegerilor. Adam a ales s-o urmeze pe Eva, nu pe Dumnezeu si stim care au fost urmarile catastrofice asupra omenirii. Ma intreb uneori, ce s-ar fi intamplat daca Adam ar fi fost atunci …barbat?
Azi, lucrurile nu stau prea diferit, avem de luat decizii, urmam pe unii sau pe altii, apoi incercam sa scapam de consecinte. Dar, contrar asteptarilor noastre, accentele Imparatiei lui Dumnezeu sunt diferite. In Marcu 10:28-30 Domnul Isus lamureste problema alegerilor noastre:
<>
Ne place sa reafirmam dragostea noastra pentru Dumnezeu in fiecare duminica si uneori si joia, sa facem caz de faptul ca noi am lasat totul si l-am urmat pe Isus, sa declaram ca Dumnezeu si voia Lui este prioritatea nr. 1 a vietii noastre…dar daca am sta chiar in fata Lui si am fi obligati de prezenta sfinteniei Sale sa fim onesti, ar mai ramane aceste declaratii in picioare sau s-ar narui ca un castel de nisip?
A fi onest este o lupta si o alegere zilnica, in relatia cu noi insine, in familie, la serviciu sau in afaceri, dar si in relatia cu Dumnezeu. Ce fel de barbati (si femei) suntem noi? Tatal nostru isi doreste sa fim ONESTI. In fiecare zi!
Da, Mircea, asa cum scrii, alegerea se face zilnic.
Onestitatea de ieri nu este garantia sigura a onestitatii de maine, dar este, cel putin, treapta pe care pot calca spre onestitatea de maine! Este valabila si reciproca:
minciuna de ieri se poate inlocui cu pocainta de azi si onestitatea de maine! 🙂