Slujire „la oferta”

Capitalismul ne-a adus ceva nou, ceva cu care comunismul nu ne-a răsfățat sau … sedus!
În comunism prețurile erau la fel peste tot, cu unele mici excepții. La sfârșit de sezon nu erau obligatoriu reduceri ci, doar rareori. În magazine nu vedeai etichete colorate diferit, pentru a-ți atrage atenția, toate erau la fel.
Acum intrăm în hipermarchet cu lista făcută de acasă și etichetele cu ofertă ne fac din ochi. Puțini rezistă seducției.
Vom ieși din magazin cu mai multe cumpărături decât erau pe listă; nu contează că nu avem nevoie de ele acum. Am plătit mai puțin, azi! 
Așa ieri, așa azi, așa și mâine: ne obișnuim cu ideea că oferta este ceva normal, că trebuie să scadă prețurile cândva, că se poate plăti mai puțin pentru aproape orice. Oferta ne intră „în sânge, în plămâni, în ficat, în inimă”, până face parte din noi. Cu această mentalitate de ofertă mergem în vacanțe și la muncă și la … biserică.
Cu această mentalitate Îl căutăm pe Dumnezeu, ne rugăm, citim din biblie, slujim celor din biserică și celor dinafară.
Cu această mentalitate ne înșelăm singuri crezând că putem face lucruri mari cu sacrificii mici.
Cu această mentalitate îi evaluăm pe alții așteptând ca ei să facă slujiri mari iar pe noi să ne coste cât mai puțin.
Cu această mentalitate veneau evreii din vremea lui Maleahi cu animalele pentru închinare la templu: să dea cât mai puțin lui Dumnezeu și să primească mult de la El. Adică, de ce să dea el lui Dumnezeu un animal sănătos pentru jertfă și el, evreul, să rămână în cireadă cu unul șchiop, orb sau bolnav – adică în pierdere. Oricum era sacrificat pe altar, de ce să fie amândoi în pierdere, când poate să fie numai unul – în pierdere? Și așa, evreul în cârdășie cu preotul – care se făcea că nu vede meteahna animalului, au ajuns să-l înșele pe Dumnezeu! Maleahi 1:14
Țineau pentru ei animalele bune, sănătoase și le sacrificau pe cele bolnave sau cu metehne – lucru interzis de Dumnezeu. Sistemul sacrificial a ajuns astfel o prefăcătorie, o minciună, o înșelătorie!
Azi lucrurile nu sunt foarte diferite de cele din vremea de atunci.
Pentru privitori părem oameni de treabă, creștini practicanți, evlavioși, cu teamă de Dumnezeu, cu standarde de excelență. Mergem la slujbele de duminică, așteptăm un spectacol de calitate, un mesaj super și o colectă de doi bani – adică mult de la alții și puțin sau deloc de la noi. Dar pozăm în a fi oameni cucernici, temători de Dumnezeu, generoși, etc. Dacă totuși facem ceva pentru alții, mentalitatea de ofertă se ține scai de noi – „să ne coste cât mai puțin”!
Mântuirea noastră nu a fost făcută la ofertă!
Ea a costat viața Fiului lui Dumnezeu!
El a lăsat gloria cerului ca să guste din amărăciunea pământului.
În cer nu există mentalitate de ofertă, nici jumătăți de măsură ci, totul sau nimic!
Mântuirea noastră l-a costat totul pe Dumnezeu: de ce i-am aduce noi o slujire la ofertă?
El nu primește slujirile, jertfele noastre cu metehne, cu ifose, cu fițe, de calitate proastă, de mântuială.
El consideră astfel de slujiri – jertfe ca fiind un lucru rău, o înșelare.
Haideți să terminăm odată cu slujirile noastre la ofertă!