Câtă vreme am viețuit doar în perimetrul satului natal Tulca și a bisericii baptiste de acolo, am crezut că lucrurile stăteau la fel și în satele din prejur. Pentru cei care nu ați fost încă să vizitați clădirea Bisericii Baptiste din Tulca, veți fi surprinși să descoperiți o clădire atipică, impunătoare cu un stil arhitectural aparte care se evidențiază de la mare distanță. În trecutul recent clădirea a suferit transformări și cosmetizări moderne, dar în trecutul îndepărtat la fațadă te frapau turnurile aparente cu creneluri specifice unei cetăți fortărețe și ferestre lunguiețe și mari, construite în stil gotic.
Și tot la ferestre, în partea de sus a lor, erau prezente vitraliile. Nu erau complexe ca și acum, ci simple și brute, dar ele mi-au fermecat privirile în tinerețe. Razele soarelui blând trecea prin ele descompunându-se în culori jucăușe, atrăgătoare și înveselitoare. Nu am mai văzut, la noi în țară, nicăieri o clădire de biserică baptistă sau penticostală care să aibă vitralii. În America am văzut, dar în România nu.
Combinația dintre vitraliile de la geamuri, vopselele folosite la coloanele care susțineau cele trei balcoane și stilul de zugrăveală multicolor dădeau senzația unei clădiri cu personalitate, bogată în culori, vie și prietenoasă spre deosebire de alte clădiri de biserici care erau austere, platonice, zugrăvite în culori șterse, sărăcăcioase. Lucrurile s-au mai schimbat între timp, la Tulca și în alte părți, dar eu am rămas cu aminirea plăcută și fascinantă a vitraliilor și culorilor.
Într-o iarnă foarte friguroasă, cu ocazia înmormântării unui elev decedat într-un accident de mașină, am intrat pentru prim oară în clădirea Bisericii Ortodoxe din satul nostru. Bogăția de culori din interior, de la picturile de pe pereți și până la straiele preoțești, mirosul de tămâie și lumânări arse, jocul de lumini de la lumânări și candelabre, mișcările și gesturile repetitive ale preotului, rugăciunile și textele cântate m-au făcut să percep că credința în Dumnezeul cel Mare și Bun se transmitea spre popor prin toate simțurile. Secole la rândul poporul participant la slujbe a fost unul analfabet, neștiutor de carte.
În bisericile noastre neoprotestante, credința nu se transmite prin toate simțurile. Clădirile sunt austere, culori puține, lumină albă. Cuvântul lui Dumnezeu este prioritar și la loc central. Creștinii neoprotestanți au dus cu ei alfabetizarea și educația, pentru că schimbarea minții – pocăința cerea obligatoriu citirea și asimilarea Cuvântului. Cuvântul și cântarea au fost și sunt mijloacele de bază în transmiterea credinței. Restul au fost exorcizate din cauza concurenței catolice sau ortodoxe.
Nu am fost foarte conștient de aceste realități până ce nu am citit cartea lui Gary Thomas ”Sacred Pathways” în care autorul (unul foarte respectat și la noi în țară) ne prezintă și descrie nouă (9) cărări sacre de conectare la Dumnezeu, nouă moduri în care Îl descoperim pe Dumnezeu, 9 expresii unice prin care Îl iubim pe Dumnezeu, 9 antene parabolice diferite prin care primim semnale de la Dumnezeu. Această carte mi-a deschis orizontul spiritual și mi-a lărgit inima pentru expresii al credinței foarte diferite de contextul meu baptist, super orientat spre calea intelectuală.
Intuitiv, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă cu mine. În toamna lui 2009 am sesizat că un perete din biroul meu este ocupat numai de cărți: trofeele și mândria intelectualului. Am luat decizia radicală și instinctivă ( ca și Zacheu) să dau mai mult de jumătate din cărți. Pare sinucidere intelectuală, dar nu este. Atunci am luat decizia ca să fac loc și pentru ale căi de conectare cu Dumnezeu și unul dintre primele locuri în care se poate vedea și exprima acest lucru este locul de muncă sau biroul.
Locul de muncă sau biroul te reprezintă. Este locul pe care îl sfințești tu, chiar dacă este într-o firmă mică, națională sau multinațională! Tu poți să-i dai culoare, unicitate, armonie și frumusețe. Iar dacă este acasă la tine nu mai ai nici-o scuză pentru a nu-l sfinți și înfrumuseța. Pentru cei care credeți că exteriorul, mediul nu contează deloc în bunăstarea spirituală și profesională, vă înșelați!
Crează-ți un mediu extern care să te energizeze și să te provoace, atât spiritual cât și profesional.
Atenție la lumină și culori. Lumina să vină, pe cât posibil, din partea stângă. Dacă poți decide, alege culori calde la zugrăveli, forme plăcute la mobilă sau la elementele de decor. Luptă ca elementele de decor din spațiul tău să fie în culorile tale preferate, care te binedispun și te încarcă energetic poztiv. S-ar putea să ți se pară ciudat sfatul, dar adu-ți aminte că responsabilitatea primară este aceea de a-ți ”sfinți” locul, de a-l pune de-o parte pentru un scop bine definit.
Mirosul este unul dintre elementele senzoriale cele mai bine evidențiate. Aromaterapia nu este o noutate, ci un mod antic de a influența în bine fizicul și psihicul uman. Există o varietate de uleiuri și parfumuri de cameră pe piață care au capacitatea de a liniști și calma. Unele sunt mai discrete, altele mai puternice. Alege din cele care te reprezintă sau care te stimulează la lucru, la calm sau la creativitate. Tot aici ar intra parfumul folosit în mod personal și săpunul sau șamponul. Folosește-le inteligent ca ele să-ți stimuleze simțurile pentru prezență și eficacitate.
Asigură-te că ai ceva viu în spațiul tău de lucru, în atelier sau birou. Nu mă refer la muște, purici sau păianjeni, ci la plante sau flori sau animale ( de exemplu, pești în acvariu). Vizualizarea lor repetată îți poate aduce aminte că îngrijorarea sau anxietatea nu ajută la nimic, că ”crinii câmpului nici nu torc și nici nu țes” și totuși ”nici chiar Solomon în toată strălucirea lui nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei”, (Matei 6:28-29). Ele amintesc de dragostea necondiționată a lui D-zeu, emană energie curată și bucurie.
Este de dorit să ai la loc vizibil, un citat inspirator, un gând motivator sau sfaturi provocatoare. La mine în birou am sus de tot motto-ul sau misiunea vieții mele ”Spre desăvârșirea sfinților”, am o diagramă cu cele 9 nivele de dezvoltare personală și o placă din lemn cu sfaturi practice cum ar fi: ”Dream big”, ”Say Thank you”, ”Smile”, ”Offer to help”, ”Laugh”, ”Dance”, ”Remember you are loved”. Pune la vedere ceea ce te inspiră să mergi spre scopul vieții.
Nu lăsa sunetele, zgomotele și muzica să dicteze la voia întâmplării în mediul tău de lucru. Ai tot felul de mijloace moderne pentru a-ți aduce în urechi și la inimă muzica ce te binedispune, energizează și activează resursele creative ale sufletului. Luptă și negociază pentru un spațiu neviciat de muzică stricată sau deranjantă. Creează-ți periodic insula ta de liniște sau muzică odihnitoare, relaxantă. Educă-i pe cei din jur să asculte și muzică clasică.
Nu uita de aer, nu uita să respiri! 🙂
Desigur că ți se pare banal sfatul, dar respirația este pasul primar în deprinderea disciplinei meditației. Mintea noastră, a celor mai mulți, este ca o moară care macină în continuu gânduri, care nu se poate opri ușor din măcinat. Focalizarea pe respirație este mișcare esențială pentru evitarea interfenței minții și liniștirea sufletului. În situații critice, de presiune mare sau stres poți practica tehnica respirației profunde pentru a te liniști și a lua o decizie înțeleaptă. În timp ce inhalezi lent aerul spune-ți în gând ”Sunt calm”, iar în timp ce îl dai afară repeți cuvintele de dinainte. Respirația conștientă liniștește sistemul nervos și tonifică spiritul.
Nu uita de apă!
Nu este vorba numai de igienă (care este importantă), ci și de energia și prospețimea pe care o transmite ea. Bea apă cât de multă, spală-te mai des pe mâini și pe față, fă duș – dacă ai condiții. Corpul nostru este aproape 70 % și contactul cu apa (altă apă) îl înviorează, îi transmite energie la o altă frecvență.
Ieși zilnic, cât de puțin, la soare! Lasă-l să-ți dea un pupic sau chiar o îmbrățișare mai lungă.
Caută intenționat oamenii buni, la servici sau din biserică!
Aceștia sunt cei care emană bucurie, credință și bunătate. Prezența altora de descarcă de energie și putere, prezența lor te încarcă cu energie, îți crește aficacitatea, credința și dragostea. Ei îți fac viața mai bună și-ți aduc aminte că poți fi o persoană deosebită, remarcabilă, extraordinară.
Suntem ființe uituce și somnambule.
Ne putem pierde ușor printre nimicurile acestei lumi.
Putem fi ușor adormiți de iluziile, umbrele și fanteziile nopții.
Ca și Prâslea cel voinic să punem niște săgeți ascuțite în jurul nostru care să ne ”înțepe”, să ne trezească prin toate simțurile la realitate și la scopul pentru care suntem pe acest pământ.
Să luăm în stăpânire locurile care ni s-au dat. Unele sunt mai sărace și austere, dar cele mai multe așteaptă îmbunătățiri semnificative. Să ne punem amprenta unicității pe ele, să le modelăm în mod plăcut și creativ ca să ne energizeze viața și să ne inspire la credință.
Haideți să le sfințim și să le înfrumusețăm pentru că …
omul bun sfințește locul!
2 răspunsuri la “Sfințește-ți locul!”
Multumim Gili ,eu si Domnul pt descrierea colorata /elaborata a sfintirii locului !…Poti sa/mi spui ceva de „randuiala lui Melhisedec!”..preot la care s/a inchinat si Avraam si si/a adus zeciuiala ….Cristos fiind preot in veci dupa randuiala lui Melhisedec!..Azi preotii ortodocsi definesc prin ritualuri aceste randuieli !Ce facem noi evanghelicii?//diferit/si bun ?…Multumesc anticipat pt.raspunsul tau.
Olivia, despre ”rânduiala lui Melhisedec” poți găsi un comentariu bun dacă dai căutare pe Google la cuvintele acestea ”Rânduiala lui Melhisedec – Beniamin Fărăgău” și te trimite la comentariul său pe epistola către Evrei. După mine, ritualurile ortodoxe nu-și pot lua modelul după Melhisedec pentru că acesta este un personaj enigmatic care apare scurt, ca un fulger pe cerul cărții Genesei. Ritualurile lor au mai degrabă rădăcini în modelul cortului întâlnii/templului din Vechiul Testament.