Dacă ar fi să fac o împărțire a atributelor lui Dumnezeu, aș face-o după un alt criteriu, și anume, după gradul de vizibilitate și percepție din partea oamenilor. În timp ce unele atribute sunt aproape imperceptibile de către oameni, și aceasta mai mult la nivelul minții, altele au un grad mare de percepție și vizibilitate. Acest lucru poate fi verificat simplu prin a observa și înregistra ce cuvinte întrebuințează oamenii mai des și mai ales în imediata vecinătate a numelui lui Dumnezeu.
Cred că bunătatea este atributul moral ale lui Dumnezeu cu cel mai mare grad de vizibilitate la oameni. Bunătatea este atributul din fundalul celorlalte atribute.
În ciuda trăirilor zbuciumate și sincopate prin care au trecut psalmiștii și alți credincioși, când fac referire la Dumnezeu, printre primele lucruri pe care le afirmă în asociere cu El este cel legat de bunătatea Sa.
„Lăudați pe Domnul, căci este bun și îndurarea Lui ține în veci!” Psalm 106:1, 107:1, Psalm 118:1,29;
Un psalmist vede că „bunătatea Domnului umple pământul”. Psalm 33:5
Altul vede că „Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri Psalm 36:5
Un altul exclamă în rugăciune: „Tu ești bun și binefăcător: învață-mă orânduirile Tale!”
Psalmul 119:68
În câteva ocazii observăm bunătatea în pereche cu credincioșia:
” bunătatea și credincioșia Ta mă vor păzi totdeauna ” Psalm 40:11, 57:3
„fă ca bunătatea și credincioșia Ta să vegheze asupra lui ” Psalm 61:7
„Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.” Psalm 85:10
Aceste atribute nu rămân în exclusivitate în garderoba lui Dumnezeu, ci se vor a fi transferate omului, celui credincios, celui răscumpărat:
„El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;” Psalm 103:4
În proverbe 19:22 autorul afirmă că „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui”.
Prin profetul Osea, Dumnezeu spune poporului că s-a săturat de ritualuri și jertfe fără acoperire într-o viață schimbată și trăită în bunătate unii față de alții. „Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!” Osea 6:6
Dacă nu au priceput din prima ceea ce așteaptă Dumnezeu de la ei, El le mai spune o dată:
„Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea, şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău” Osea 12:6
Așa cum bunătatea este unul din atributele primare, de interfață a lui Dumnezeu cu poporul Său, tot așa bunătatea trebuie să fie o virtute primară, vizibilă și palpabilă în modul de relaționare a celor care sunt parte din poporul ales al lui Dumnezeu.
Și lucrul acesta, prezența sau absența bunătății, este cel mai vizibil în modul în care sunt tratați cei dezavanatajați: săracii, orfanii, văduvele, străinii.
„Aşa a vorbit Domnul oştirilor: „Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.” Zaharia 7:9-10
„