Călătoria bărbaților de la trotinetă la parapantă

A scrie despre devenirea băieților în bărbați nu este un lucru ușor. A o face într-un mod simplist și superficial este mai la îndemână, dar a căuta să menții simplitatea subiectului și complexitatea vieții într-o tensiune dinamică, implică exerciții și echilibristică de analiză și sinteză.

Am încercat lucrul acesta cu agenda ABC pe anul 2014, care a ieșit recent de la tipar. Dacă am reușit să ofer câteva jaloane clare și indicatoare de orientare în călătoria devenirii, urmează să decideți voi, cei care veți citi agenda. În cele ce urmează aveți introducerea temei generale: ”De la trotinetă la parapantă”.

De mai multe decenii, definirea bărbăţiei trece prin criză. Sociologic, ideologic și filozofic, bărbăţia este într-o redefinire continuă. Doar în subculturile de tip tribal sau ghetou s-au păstrat lucrurile intacte ca în epoca de piatră. Curentul feminist și postmodernismul au avut contribuţii majore în fragmentarea și fluidizarea acestui concept, care a fost secole de-a rândul bine așezat și respectat în memoria colectivă. Încercările ulterioare de redefinire și relansare au fost sortite eșecului.

Unele tentative au luat-o în direcţia salvării și păstrării identităţii masculine, reducând bărbăţia la câteva elemente de distinctivitate cum ar fi: mustaţa, barba sau papionul. Definirea în raport cu opusul – feminitatea – este legitimă și benefică, dar numai până la un anumit punct. Aceasta trebuie făcută cu eleganţă și înţelepciune, nu cu aroganţă sau prin generalizări nedrepte și tendenţioase. Unii încearcă să o redefinească în raport cu trecutul glorios, ignorând realităţi prezente care au adus schimbări și mentalităţi sociale ireversibile.

Cum am putea defini bărbăţia în raport cu trecutul, ţinând cont de schimbările prezente? Dar în raport cu feminitatea, fără a porni sau menţine războiul dintre sexe? Cum am putea defini bărbăţia în raport cu Biblia, fără a ceda presiunii culturale crescânde? Dar în raport cu veșnicia în timp ce abordăm roluri vremelnice, trecătoare?

Cel mai la îndemână și comod este să definești bărbăţia cât mai simplu și clar. Odată clarificate lucrurile, nu mai ai bătaie de cap. Stabilești profilul bărbatului (static) și, ori de câte ori este cazul, compari și ajustezi cazurile reale la acesta. Această abordare este una de pornire și necesară, oferă un sentiment mare de siguranţă, dar este și o abordare … copilărească! Ea nu ţine cont de evoluţie, de etape de dezvoltare, de faptul că bărbaţii se maturizează. Acest model blochează maturizarea și menţine pruncia spirituală a bărbaţilor.

Pentru ca modelul adoptat să permită dezvoltarea, este nevoie de crearea unui profil dinamic, care să clarifice fără să limiteze; să fie îndrăzneţ fără a fi obraznic; să fie structurat și totuși flexibil. În cele ce urmează vă propunem un profil dinamic al bărbăţiei în care vom porni de la nevoile de bază (universale) ale bărbaţilor pe care apoi le vom circumscrie prin prisma a trei mișcări/direcţii critice în asemănarea cu Cristos. Nu pot lipsi cele trei roluri majore pe care le joacă majoritatea bărbaţilor într-o viaţă și nici elementele de final, care ne ajută să integrăm într-un mod înţelept luptele și rănile care se dobândesc în călătorie.

În primele trei luni ajutăm băieţii și bărbaţii să se înţeleagă pe ei înșiși, să-și identifice forţele motrice interioare care-i motivează și determină spre anumite acţiuni și comportamente. Împlinirea defectuoasă a acestui triunghi de nevoi, de semnificaţie, asociere și transcendent, îi duc pe mulţi în zonele primejdioase ale „bermudelor” bărbăţiei din care mulţi nu reușesc să se mai întoarcă. Înţelegerea și trăirea lor cu eleganţă, evlavie și maturitate este critică în crearea unei identităţi masculine echilibrate.

Dacă subiectele primelor trei luni sunt orientate pe cunoașterea omului (dimensiunea antropologică), în următoarele luni ne ocupăm de trei direcţii importante în transformarea bărbaţilor care sunt modelate de trei trăsături importante ale lui Isus Cristos: smerenia, curajul și sacrificiul. (dimensiunea cristologică)

Cu toate că există tendinţa generală de izolare la băieţi și bărbaţi, viaţa lor este integrată, vrând-nevrând, într-o plasă de relaţii; aceasta îi determină să joace, pe rând sau simultan, anumite roluri, cum ar fi acela de prieten, soţ și tată. Clarificarea și ordonarea acestor roluri este critică pentru multiplele decizii și deveniri prin care trece băiatul și bărbatul în formarea spiritului bărbătesc.

Indiferent de etapa în care se găsește, rolurile pe care le joacă și direcţia în care se mișcă, băiatul sau bărbatul trebuie să recunoască existenţa instinctului său războinic și să-l cultive cu discernământ în scopuri nobile, nu firești. Ocazional, bărbatul trebuie să-și facă timp pentru identificarea și vindecarea rănilor acumulate în călătoria devenirii lui. Faza cea mai înaltă a bărbăţiei este bărbatul înţelept, „bătrânul cu cicatrici,” care nu s-a izolat social, ci investește în generaţiile următoare, aducându-și contribuţia unică la binele comunităţii.

Concluzie.

Călătoria bărbăţiei începe de jos, de la băiatul care merge cu trotineta, și continuă cu urcușul, ascensiunea lui (printre nevoi și roluri) până la cel mai înalt punct al potenţialului său. Priveliștea din vârf este magnifică, iar senzaţia unică. Urmează apoi coborârea maiestuoasă și pierderea pământului de sub picioare! Spre deosebire de zborul cu parașuta, care este mai mult vertical, cel cu parapanta este mai mult orizontal. Aceasta face înţelepciunea în și cu bărbatul matur: îl ajută să zboare în ultima parte a vieţii în plan orizontal, să se folosească de curenţii atmosferici turbionari pentru a-și prelungi plutirea în aer. O lansare de succes cu parapanta se încheie cu o aterizare reușită pe un pământ sigur.

Călătoria unei bărbăţii împlinite și înţelepte începe cu efortul de a ne deplasa pe trotinetă și se sfârșește cu o lungă plutire, cu fuga pământului de sub picioare, și o ajungere „acasă”!

Domnul Dumnezeu să dea băieţilor și bărbaţilor harul de a avea parte de un final fericit al călătoriei lor, cu ajungerea „acasă,” la Tatăl ceresc!