Orice om are prieteni și dușmani.
Primii te plac așa cum ești, ultimii nu te plac indiferent cum ești.
Primii sunt mai ușor de iubit, ultimii sunt mai ușor de urât.
Primii te rănesc fără voie, ultimii te omoară cu voie.
În această dinamică alternantă a relațiilor plăcute și dificile, emoțiile noastre sar de la o extremă la alta: de la bucurie, extaz și satisfacție, la tristețe, agonie, ură și răzbunare.
În relațiile sănătoase (care merg) nu este nevoie de un control prea riguros al emoțiilor deoarece ele sunt în armonie cu dansul și ritmul relației. Stimulii externi produși de către cuvintele, atitudinile și acțiunile binevoitoare ale prietenilor produc în interiorul nostru o atmosferă emoțională energizantă, reconfortantă și binefăcătoare.
Emoțiile produse în sufletul nostru rezonează cu emoțiile din sufletul lor.
Emoțiile lor negative, tristețile și dramele lor, reverberează în sufletul nostru.
Dacă ei suferă și plâng, lumea noastră interioară răspunde cu suferință și plâns.
Suferința lor este și suferința noastră.
Suferința lor se oglindește în noi și se înjumătățește!
În relațiile sănătoase și evlavioase, emoțiile se reglează după principiul vaselor comunicante. Acesta este un principiu luat din mecanica fluidelor care l-aș aplica și la ”mecanica” emoțiilor – asemănarea dintre ele fiind remarcabilă.
O variantă parafarazată a acestuia ar fi:
intrările sau ieșirile dintr-un vas/persoană se resimt și în celelalte vase/persoane.
Adică, bucuria unuia se transmite și la ceilalți.
Tot așa și cu durerea și suferința.
Numitorul comun care leagă persoanele evlavioase unele de altele este prezența Duhului Sfânt, care asigură unitatea și legătura, transferul energiei emoționale de la unii la alții (de la un vas la altul).
Îndemnul lui Pavel din Romani 12:15 este, după mine, idealul și standardul de maturitate creștină în administrarea lumii interioare emoționale!
”Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.”
Prima parte este valabilă numai pentru bărbați, iar a doua numai pentru … femei!
Glumesc.
Eu, da … dar, cei mai mulți cred că bărbații nu trebuie să plângă. (Ei nu glumesc)
Așa că, undeva și ceva, trebuie schimbat.
Cu toate acestea, unii nu vor schimba nimic sau … numai în locuri neesențiale.
Bărbați sau femei, săraci sau bogați, tineri sau bătrâni, africani sau americani, olteni sau ardeleni, introvertiți sau extrovertiți … răscumpărați de Fiul și locuiți de Duhul Sfânt, avem menirea și datoria de a exersa atât emoții din gama bucuriei, cât și emoții din gama tristeții.
Maturitatea emoțională nu înseamnă sărăcie în exprimarea emoțională, ci bogăție, elasticitate și diversitate!
Sfinții maturi emoțional nu se comportă nici ca niște măscărici, care trebuie să-i facă pe alții să râdă și nici ca niște victime, care trebuie să-i facă pe alții să plângă, de mila lor.
Ei nu trebuie să fie nici măscărici și nici victime, cu toate acestea însă, cei maturi sunt în stare să le facă pe amândouă, la vremea potrivită! Aici este minunea sau taina, secretul!
Nepriceput, neînțeles de către copii!
În relațiile tensionate, conflictuale, emoțiile tind s-o ia înaintea voinței și a minții.
Reacția primară atunci când cineva este insultat, înjurat sau blestemat este aceea de a riposta înapoi, de a răspunde răului cu rău. Instinctul de dreptate își intră în drepturi fără cerere de voie.
”Binecuvântați și nu blestemați” îndeamnă apostolul Pavel.
Cuvintele de blestem sunt cuvinte grele, distructive, nimicitoare. Ele au o încărcătură negativă și energie distructivă greu de imaginat, obturează potențialul și închid orizontul.
Cuvintele de binecuvântare sunt cuvinte grele, constructive, înălțătoare.
Ele descătușează potențialul constructiv și deschid orizonturi inimaginabile poiectând un viitor luminos peste cel binecuvântat.
Maturitatea emoțională în raport cu dușmanii se manifestă prin acea capacitate de a absorbi cuvintele distructive ale blestemului, de a le prelua energia, a o răsuci și transforma prin puterea învierii, până acolo încât dinlăuntrul inimii zdrobite și răscumpărate, să iasă cuvinte energizate de Duhul Învierii, cuvinte care zidesc, dau speranță, suprind, emană dragoste și care aduc … viață!
Și cel prigonit sau lovit de dușman simte, îl doare, plânge chiar.
Cuvintele urâte, înjuriile și blestemele dor, mușcă, rup, atacă!
Dar, puterea învierii care L-a ridicat din morți pe Isus Cristos
este operantă în orice fiu și fiică de Dumnezeu,
ea poate absorbi energia cuvintelor dădătoare de moarte
și s-o transforme în energie dădătoare de viață și speranță.
În sensul acesta, cel matur emoțional nu răspunde cu rău la rău, cu ură și blestem, ci îl ”iradiază” pe dușman cu energie și dragoste divină, care are potențialul de a distruge răul și răutatea din el!