Unii sunt, în mod natural, înclinați să conducă pe alții, să ia inițiativă pentru schimbarea lucrurilor, să încerce experiențe noi, să meargă în junglă sau la polul Nord. Sunt aventurieri, exploratori, dornici de adrenalină, atrași de suspans, necunoscut. Își asumă riscuri, își bat în cuie fricile; monștrii, balaurii și zmeii nu sunt personaje din coșmarele lor ci sunt parte din visele lor. Provocările nu sunt piedici ci oportunități. Parcă le curge curajul prin vene! Caii lor mănâncă jar, scot apă din piatră seacă. Parcă s-au născut la munte, la înălțime – de acolo domină contextul și lumea de la câmpie. Sunt curajoși din fire.
Alții parcă s-au născut la câmpie; nu au aspirații înalte și nu știu cei capra sălbatică; caii lor mănâncă iarbă și scot apa din fântână cu găleata. Pentru ei soarele răsare și apune la fel, carăle lor merg pe aceeași uliță netulburate de tătari, zmei sau fantome. Dacă pământul se învârte, de ce să-l mai schimbi? Nu candidează pentru primărie și nici pentru posturi de conducere. Să fie alții șefi și să comande!
Ei urmează, aproape natural, pe alții; se ajustează la context, la cerințe; sunt cuminți, ascultători, supuși din fire – smeriți din fire.
Dumnezeu ne iubește așa cum suntem.
Dumnezeu ne iubește așa de mult că nu ne lasă să rămânem așa cum suntem.
De la Domnul Isus învățăm să fim supuși și ascultători; de la Domnul Isus învățăm să fim curajoși și îndrăzneți. Ne este natural să ne identificăm cu o fațetă a Domnului Isus și să ne mulțumim că semănăm un pic cu EL. Personalitatea noastră este un dar de la Dumnezeu: unul nefinisat, neșlefuit – nerăscumpărat. În procesul transformării, în devenirea întru Cristos curajosul din fire devine curajosul smerit iar supusul din fire devine smeritul îndrăzneț. Nici unul nu are scuze și învoire de sus să rămână așa „cum l-a făcut mama”! Fiecare trebuie să semene mai mult cu Cel de sus pe care “L-a trimis Tata”!
Dumnezeu lucrează și printr-o categorie și prin alta; și unii și alții pot avea credință și să facă fapte mari ale credinței. Uitați-vă la eroii din galeria credinței din cartea Evrei. Evrei 11:33-38
Unii, prin credință, au cucerit împărății (cu sabia, nu la jocuri de computer), au făcut dreptate, au astupat gurile leilor … au fost viteji în răboaie …
Alții, tot prin credință, au suferit batjocuri … au pribegit … au rătăcit …
Dumnezeu nu are preferințe de personalitate. Cei ce se supun Lui vor face voia Lui și vor semăna cu Cel trimis de Tata!
4 răspunsuri la “Curajul, smerenia si personalitatea”
Ceea ce vă scriu acum sunt concluziile la care am ajuns în urma traversării unor situaţii şi experienţe proprii.
Curajul l-aş defini ca fiind puterea de a te arunca într-o luptă în care adversarul poate fi de diverse categorii: persoană, situaţie, provocări, gânduri, sentimente, principii, idealuri, probleme de toate genurile. Nu ai avea nevoie de curaj dacă n-ar fi vorba de o luptă pe care ai putea-o pierde. Chiar şi cei care „s-au născut la munte” -curajoșii din fire- când iau iniţiative, ştiu că au de dus o luptă, dar când se avântă în ea, pleacă de la premiza că reuşita e de partea lor .
Personal consider că un creştin, indiferent de gradul de curaj pe care-l posedă, înainte de a face orice demers şi a se avânta în rezolvarea unei probleme, ar trebui să se doteze cu uneltele lui Dumnezeu. Mă feresc să spun „să se înarmeze”- termenul îmi sună ca o declaraţie de război şi Dumnezeu nu îndeamnă la violenţă.
Una dintre unelte ar fi SMERENIA. Curajul nu exclude smerenia, cum bine ai remarcat Gili. Din contră, curajosul smerit ar toate şansele să nu ajungă un îngâmfat care, încălcând limitele bunului simţ, drepturile şi demnitatea altora, îşi poate transforma curajul în abuz.
COMPETENTA şi PROFESIONALISMUL, HARNICIA , PERSEVERENŢA îl ajută pe cel ce ia iniţiative să-şi câştige susţinători. El poate deveni un înainte-mergător. Fiindcă actul de curaj înseamnă de fapt, un pas în faţă, o ieşire din pluton, un strigăt într-o linişte unanimă. Mai mult decât atât, ele te ajută să nu te blochezi pe drumul către atingerea ţintei.
INTEGRITATEA MORALA conferă celui îndrăzneţ credibilitate. De multe ori ea joacă rol de scut în faţa duşmanilor. Nici măcar ei nu te pot contesta.
CREDINŢA este indispensabilă reuşitei. Este nerecomnadabil să pleci la drum fără ea. Este cea care te alimentează permanent cu energie ca să nu te descurajezi şi să te cuprindă teama.
RUGĂCIUNEA are menirea de a menţine deschise porţile Cerurilor prin care Duhul Sfânt să-ţi monitorizeze calea pe care mergi. Dacă pierzi Lumina care te luminează de Sus, există mari şanse să te rătăceşti.
IDEALURILE NOBILE ŞI SINCERITATEA în demersurile tale vor fi pe placul lui Dumnezeu care va îţi va deschide, la momentul opurtun, uşile de care ai nevoie în ziduri pe care le credeai de netrecut.
În mod sigur mai sunt multe alte unelte, dar am remarcat că fără acestea de mai sus, trecute în revistă, mai bine stau acasă liniştită şi fac altceva decât să mă avânt în iniţiative, chiar dacă am impresia că aş avea şanse de reuşită.
Multumesc, Sabina, pentru celelalte trasaturi de caracter, virtuti teologice si practici crestine pe care le-ai adus in actiune pentru a completa tabloul omului curajos.
De prea multe ori auzim in jurul nostru astfel de afirmatii: „Ce sa fac, asa sunt eu!” sau „Asta-s eu si n-ai ce face, tebuie sa-ti placa de mine asa cum sunt.” si „Eu nu ma schimb, asa sunt eu.”
Dar indiferent de personalitatea noastra, noi trebuie sa crestem in asemanarea cu El, care reprezinta zugravirea divinitatii in om, pentru indumnezeirea omului.
Astfel, cuvintele Apostolului rezoneaza in urechile noastre: „pot totul in Cristos”
Nu suntem nici pe departe perfecti-sa nu ne imbatam cu apa plata.
Dar suntem perfectibili-asa ca: desteptarea, avem inca mult de lucru.
Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca … ne accepta asa cum suntem.
Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca … nu ne va lasa sa ramanem asa cum suntem!