La sfîrșitul anului trecut, plecând de la o imagine cu o scară veche, mi-a venit în minte subiectul tranzției, care este oricând unul de actualitate. Meditația mea asupra acest subiect universal a degenerat într-un mesaj intitulat ”Scări și tranziții”. Tranziția este acel interval definit în timp și spațiu, marcat de instabilitate, necesar pentru a ajunge de la o etapă stabilă la alta. Scara este elementul care surprinde cel mai bine această trecere sau tranziție de la un nivel la altul, fiind folosită fie pentru urcare, fie pentru coborâre.
Tranziția aduce cu sine incertitudine și nesiguranță, confuzie ba chiar și criză; presupune lăsarea anumitor lucruri în urmă și acomodarea la altele noi. Tranziția aduce schimbare, dezechilibru și noutate.
Dornic sau nu de schimbare, omul trece prin nenumărate tranziții în viață. Unele sunt previzibile, cum ar fi: trecerea de la grădiniță la școală, de la liceu la facultate, de la single la căsătorit, mutarea de la o slujbă la alta. Altele însă, sunt imprevizibile: câștigul cel mare la loto, diagnosticul unei boli, trădarea unui prieten, pierderea cuiva drag, accident de mașină, faliment și pierderea slujbei.
Toate tranzițiile aduc după sine o doză mai mare sau mai mică de stres. Doi psihiatri, Holmes și Rahe au alcătuit o scală a stresului, în care se dau puncte de la 1 la 100 diferitelor evenimente care au loc în viața omului. Moartea soțului sau soției are maximul de puncte, adică 100; divorțul are 73 de puncte, iar căsătoria 50; boala sau rănirea are 53 de puncte, iar moartea unei rude apropiate 63; pensionarea are 45, iar pierderea serviciului 47; nașterea unui copil are 39 de puncte, iar un împrumut la bancă 32; schimbarea domiciliului și a școlii are 20 de puncte, iar plecarea copilului de acasă are 29.
Am ales aceste evenimente reprezentative pentru a ne scana relațiile apropiate și a vedea că în jurul nostru sunt tot timpul oameni aflați în tranziție. Scala lui Holmes și Rahe ne ajută să-i identificăm pe cei mai stresați din apropierea noastră. Orice eveniment cu punctaj de peste 50 de puncte aruncă persoana într-o tranziție nedorită și dificilă! Sper că ai observat că desfacerea căsătoriei prin moarte are punctaj maxim și că încheierea căsătoriei are punctajul la jumătate, adică 50. Din perspectiva acestor doi psihiatri, trecerea de la starea de căsătorit la cea de văduv(ă) este cea mai traumatizantă tranziție. Nevoia de încurajare și sprijin este esențială pentru astfel de persoane.
Dacă este să trecem și la cele mai vesele, cei care aparțin categoriei ”familii tinere” (mai ales tăticii) e bine să știe că sarcina aduce un stres de 40 de puncte pentru mămică și 18 pentru viitorul tătic – dacă își schimbă anumite obiciceiuri sociale. Prietenii știu de ce.
Ajungând la cele biblice, un moment important în viața poporului lui Dumnezeu, a fost acela în care Moise a predat ștafeta conducerii succesorului său, Iosua. Nu numai că Iosua ocupa locul unui titan al conducerii, dar istoric urma etapa războiului de cucerire a țării Canaan. Asta da tranziție! Fă-ți timp și citește acum din Deuteronom 31 ca să observi ce face Moise și Dumnezeu în acest context al tranziției prin care urma să treacă noul conducător Iosua. Dacă ai citit, nu se poate să nu te fi împiedicat de expresiile care s-au tot repetat în text: ”Întărește-te și îmbărbătează-te … Întărește-te și îmbărbătează-te … Întărește-te și îmbărbătează-te!” …
Un adevăr care poate fi scos din acest text este următorul:
Singurătatea poate fi atât de intensă (în unele tranziții) încât numai autoîmbărbătarea te mai poate ține pe direcție și cale.
Uneori trebuie să fim singuri și să experimentăm intens singurătatea, așa cum a trăit-o Cristos în grădina Ghețimani. Nu există altă cale și nici excepție pentru cineva! Cu toate acestea, prea multă singurătate obosește, erodează și dărâmă. De aceea, cred că este nevoie de oameni care încurajează, care îmbărbătează pe cei care se află în tranzițiile grele.
Înainte însă ca să înțelegem ce face încurajarea cu cineva, hai să vedem ce face cu el frica. Un om intimidat sau fricos este un om care își folosește capacitățile fizice, mentale, emoționale și spirituale sub potențialul existent. Frica îl orbește cu privire la resursele, competențele și capacitățile proprii, și îl determină să le trateze ca și cum nu le-ar avea. Un om fricos este ca și un om chior! Scuzați comparația. Chiorul vede ceva, dar vede foarte limitat.
Dragilor, când aveți în față un om descurajat și intimidat, aveți în față un om care nu-și mai vede potențialul și care acționează folosindu-și competențele mult sub nivelul posibil. Pentru ca acest om să ajungă să trăiască la adevărata lui valoare și să lupte la potența lui maximă are nevoie de cineva care să-i spună ceva. Acest om are nevoie de încurajare, de îmbărbătare!
Încurajarea se face prin cuvinte.
Cuvintele de încurajare au putere! Se spune că ”o poză face cât o mie de cuvinte”. Omul descurajat și confuz nu are nevoie de poze, are nevoie de cuvinte. Cuvintele de încurajare sunt cuvinte care instilează credință și inspiră nădejde. Și mie îmi plac pozele și mă folosesc de ele însă ”La început a fost Cuvântul”, nu imaginea sau poza. 100 de cuvinte fac mai mult decât o poză, oricât de frumoasă ar fi aceasta. 100 de cuvinte de încurajare, rostite sau scrise în autoritatea credinței și a griji față de cineva au puterea de a ridica poverile, energiza sufletul și înnalța spiritul ostenit.
Haideți să redescoperim valoarea cuvintelor de încurajare!
Și, ironia postării, iată o poză în care sunt importante cuvintele și prin care ilustrez faptul că nu trebuie să ai laptop sau iphone, să fii scriitor sau poet ca să fii unul care încurajează.
Sunt atâția pe lângă noi care se află în tranziții, sunt singuri, confuji, nesiguri și intimidați de necunoscut. Cuvintele de încurajare au putere. Ele deschid ochii, frâng puterea fricii, descătușează potențialul, fortifică credința și înaripează nădejdea. Ai sute sau mii de minute nefolosite la abonamentul de mobil și timpi morți și pierduți cu … orele, unele chiar pe face book. Ce ar fi să te uiți periodic prin agenda cu nume și să-i suni pe cei care afli sau știi că sunt în diferite tranziții. Da, nu aștepta să te sune ei, ci sună-i tu! Gândește-te prin ce dificultăți trec, roagă-te să primești cuvinte de sus și sună-i sau … scrie-le, la timp și ne la timp!
Dacă ai fost prin tranziții și ai avut parte de încurajare, împărtășește-ne și nouă experiența ta.
Un răspuns la “De ce fac 100 de cuvinte mai mult decât o poză!”
Legat de „tranzitii”…inevitabil ne vor lovi indiferent daca vom fi pregatiti sau nu sa le facem fata.
Pentru a incuraja pe cineva nu e nevoie de doctorate…o spun din experienta proprie. La o tranzitie de genul – o luna de zile imobilizat la pat – am fost vizitat de un Dr. in teologie si de un prieten apropiat la intervale scurte de timp. Dr. in teologie „a venit, a vazut si…a plecat”. Preitenul meu „a venit, m-a vazut”… si a inceput sa ma ridice din „tranzitia” in care ma aflam.
Astazi sint unde sint si datorita lui.