Doamne, (nu) mai vreau Rusalii!

Doamne, (nu) mai vreau Rusalii!

Un bărbat iscusit și pătimaș în ale pescuitului își dorea mult să poată transmite pasiunea și meseria pescuitului la generația mai tânără, dar nu avea urmași decât … fete. Iar ele, nu erau interesate. Oricât a încercat el să le momească spre selecta activitate pescărească, s-a lovit de refuzul lor ca de un zid. Dar, în mijlocul frustrării lui, i-a venit o idee măreață: să încerce acest lucru cu băieții din vecini. Aceștia au fost entuziasmați de posibilitatea unui sport nou și a unor evadări din sat, așa că au răspuns afirmativ. Bărbatul pescar avea o motocicletă frumoasă. Băieții tânjeau după momentele în care puteau să încalece și ei pe caii putere, chiar și acolo, pe șaua din spate. S-a obținut acordul părinților, s-au negociat planificările și apoi i-a luat pe băieți cu el la pescuit, unul câte unul. Inițierea în taina pescuitului se întindea pe toată durata unei zile: se pleca dimineața foarte devreme și întoarcerea era seara târziu, după asfințitul soarelui. Majoritatea băieților au fost contaminați cu pasiunea pescuitului. Unul dintre acei băieți inițiați am fost și eu. Pentru mine, ziua aceea a fost una dintre cele mai lungi și chinuitoare zile din copilăria mea. A fost prima și ultima mea zi la pescuit.

Cu Rusaliile este ca și cu pescuitul. Ori îți place și ești pasionat, ori nu îți place deloc. Există o categorie pasionată de creștini, urmași ai lui Isus, care tânjesc după o experiență similară trăită de apostolii lui Isus cu prilejul coborârii Duhului Sfânt. Aceeași acțiune de coborâre a Duhului Sfânt peste apostoli, prezentată în Faptele Apostolilor capitolul 2, poate fi înfățișată în nuanțe și termeni diferiți, funcție de filtrul rațional, emoțional sau spiritual al celui care prezintă evenimentul Rusaliilor.

Evenimentul în sine a fost unul dramatic, căci coborârea Duhului nu a fost liniștită, previzibilă și calmă, ca și a unui porumbel. Totul a început brusc, ca un fenomen meteorologic spontan, neașteptat și neanunțat, cu antrenarea unei mase mari de aer însoțită de un vâjâit puternic, lucru care a atras atenția spre casa respectivă tuturor celor aflați în acea parte a Ierusalimului. Presiunea creată de mișcarea aerului și zgomotul puternic, ca de vânt, au îndreptat atenția oamenilor din vecinătate spre acest fenomen neobișnuit. Când în mijlocul acestei vijelii sau furtuni ciudate au mai apărut și artificii vizuale, niște limbi ca de foc, flăcări coborând din cer care s-au distribuit în mod individual peste fiecare din cei aflați în adunare … atenția audienței era total captivată de fenomen.

Fenomenul la care asistau era unul uluitor, fantastic, ireal. Furtuna intensă și amenințătoare nu distrugea nimic, nu ridica acoperișul, nu izbea și nici nu spărgea ferestrele. Iar focul care venea de sus, deși semăna cu fulgerul, nu ardea, nu carboniza pe nimeni și nimic. Atmosfera în sala de adunare era covârșitoare, uluitoare, incendiară. Casa a fost invadată de flăcări din cer, dar casa nu a luat foc. Focul din cer nu mistuia casa. Focul nu avea treabă cu materialele de construcție. Focul de la Rusalii era ca focul văzut de Moise în deșert (Exod 3:2), ca rugul aprins în flăcări, dar care nu se consuma. Era focul care atrage și captează atenția. Interacționează cu materia, dar nu o arde, nu o consumă.

Focul de la Rusalii nu a distrus nimic material, dar a aprins inimile apostolilor și le-a dezlegat limbile ca să vorbească coerent și pasionați despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Le-a mistuit frica de oameni, le-a alterat starea, le-a insuflat o putere de mărturie incredibilă. Duhul Sfânt le-a trasferat instantaneu abilitatea de a vorbi fluent într-o limbă străină, dar nu învățată după modelul obișnuit. A fost un transfer instantaneu și supranatural, incontestabil. A fost prima facultate de limbi străine la care studenții au absolvit în ziua în care au început școala. A fost primul institut teologic în care studenții au devenit profesori peste noapte, de fapt în aceeași zi. A fost primul eveniment la care o audiența multinațională a avut parte de traducerea simultană în peste 120 de limbi: fără microfoane, fără căști, fără script, fără planificare, fără donații, fără sponsori. Singurul sponsor, Tatăl din cer! Extravagantul, inegalabilul, inexplicabilul, imprevizibilul Tată din cer!

Cine să (nu) mai vrea Rusalii? Cine ar fi acela sau aceea care să nu-și dorească să experimenteze coborârea Duhului Sfânt după modelul primar trăit de Însăși apostolii Domnului Isus?

Cu partea stângă a creierului încercăm să disecăm, să înțelegem rațional, să analizăm și să explicăm totul, inclusiv astfel de fenomene neobișnuite, ieșite din comun. Căutăm să le dăm un sens, să le etichetăm și ne creăm iluzia că putem explica orice, că putem să-L punem pe Duhul Sfânt într-o cutiuță, că tainele și misterele Dumnezeului infinit sunt sub lupa și controlul nostru. Această spiritualitate de stânga crede că trebuie să ai răspuns și explicație la orice și nu face pași spre necunoscut decât dacă poate controla situațiile și mediul. Ce nu poate explica și controla este separat, clasat și etichetat. Apoi este respins, cu suficiente argumente raționale și biblice. Ceea ce este natural și normal în perioada copilăriei.

Cu partea dreaptă a creierului suntem deschiși spre arte, muzică, culori, fantezie, imaginație, intuiție. Nu suntem atât de interesați de structuri și analize, ci mai mult de simțire și experimentare, emoție și culoare. Această spiritualitate de dreapta nu este obsedată de argumente și control. Ea vrea ca trăirea să fie mai liberă, neîngrădită, mai fluidă. Este mult mai deschisă pentru experiențe și trăiri noi și se bucură de ele fără să le cenzureze excesiv cu partea stângă. Este dispusă să asculte de cerințele lui Dumnezeu chiar dacă acestea par ridicole și fără sens, pentru partea stângă (ele vor face sens, însă mai târziu). În Biblie avem exemple de astfel de cerințe bizare, neobișnuite, pe care doar o ascultare ”oarbă” (dincolo de rațiune) a putut să le ducă la îndeplinire, cum ar fi: Avraam cu Isaac, vindecarea lui Naaman sirianul, înmulțirea făinii și untdelemnului văduvei sărace, etc.

Maturizarea presupune mișcarea și trăirea într-un echilibru dinamic și smerit(!), implică o disponibilitate de a permite vieții, inimii și interpretărilor vieții să fie filtrate și cu partea stângă, dar și cu partea dreaptă. Dacă ești un stânga pur, adică stânga este partea dominantă, ceea ce am scris anterior ți se pare erezie, blasfemie. Dacă ești un stânga pur, a face mișcarea spre dreapta, este ceva de speriat. Dacă ești un dreapta pur, adică dreapta este partea ta dominantă, adică ești mai artist, aerian și dezorganizat (descriere de stânga ☹), mișcarea spre stânga, spre analiză, ordine și structură este ceva de speriat! Maturizarea, care cere schimbare și durere, mișcare și transformare, te duce inevitabil spre o spiritualitate mai de centru, aceea care lărgește inima și mintea, care integrează mai multe lucruri, trăiri și experiențe pe care stânga sau dreapta le exclud. Spiritualitatea de centru nu este naivă și credulă, dar este deschisă sistematic spre nou. Nu este schimbătoare (doar de dragul schimbării) și instabilă, ci integrează gradual noul într-un sistem coerent care se perfecționează și se înnoiește continuu.

Coborârea Duhului Sfânt a fost o experiență de grup, unică, uluitoare, surprinzătoare, în care apostolii s-au trezit toți inundați și imersați (botezați) într-o realitate multisenzorială extatică, nemaitrăită și incontrolabilă. Unii martori oculari au crezut că sunt beți, că au ingerat substanțe care le-a indus o stare de beatitudine.

Efectele umplerii cu Duhul Sfânt au fost vizibile imediat. La ei a fost întâi o stare radical schimbată, de extaz și beatitudine. Apoi a fost imediat abilitatea fiecăruia de a proclama spontan lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbi omenești neînvățate.  Dacă nu ți-ai permis niciodată să trăieși emoții intense (că așa ai fost învățat, că nu trebuie să te încrezi în ele, că nu sunt bune – stânga pură) nu ai cum să înțelegi experiența mistică și extatică de grup pe care au trăit-o ucenicii. Dacă la tine viața și explicațiile, totul se procesează în registrul alb sau negru, atunci fotografia evenimentului exploziv de colorat de la Rusalii este, pentru tine, doar una în alb și negru!

Întâlnirile cu Dumnezeu, mai bine zis experiențele cu Dumnezeu nu lasă pe nimeni, fie de stânga, fie de dreapta să rămână neatins, nemișcat, neconsumat. Doar o inimă de piatră sau o minte pătrățoasă rămâne țeapănă, tare, loială și credincioasă identității și trecutului ei. Mințile deschise și inimile de carne sunt modelabile, deschise la nou și la experiențe noi, capabile să asculte intuitiv de Domnul chiar dacă nu înțeleg totul de la început.

Mai vrei Rusalii? Mai vreau eu să merg la pescuit? Iți vei permite să rămâi închis față de lucrarea Duhului Sfânt datorită unor experiențe sau zvonuri negative?

Întâlnirea cu Dumnezeu, umplerea cu Duhul Sfânt, te scoate din starea în care ești, te înnoiește, te duce spre orizonturi noi, locuri noi, oameni noi, trăiri noi. Dacă stai confortabil în casă, te scoate afară pe stradă, Dacă ești timid și abea îți deschizi gura, îți dezleagă limba și începi să vorbești coerent și curajos despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Dacă ești dezordonat, dezorientat și descurajat, iți întărește inima și voința ca să-ți structurezi viața și sensul ei să-ți fie tot mai deslușit. Dacă ești prea aerian, te aduce cu picioarele pe pământ. Dacă ești prea legat de pământ, iți ridică inima spre cer. Rusaliile te schimbă. Duhul Sfânt înnoiește tot ceea ce umple. Punct.