Categorii
Tematice

Vrajba vaccinului și frăția credinței

Fiecare persoană este unică în felul ei. Fiind diferiți și egoiști găsim suficiente motive de dezacord și supărare, separare și izolare. Suntem mai mult dezbinați, separați și scăzuți, decât adunați și uniți. La aceste 1001 de nopți și motive de separare vaccinul a mai adăugat un motiv lat și înalt, cât un zid până la cer. Grupările radicale din cele două tabere, adică cei pro și cei contra vaccin, își trimit peste zid potop de cuvinte cu iz de smoală și arsuri de flăcări. Ieri erau amici, azi sunt inamici. 🙁

Ilie, era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi, scrie apostolul Iacov. Cu toate că și el avea nevoie de libertate, casă, mâncare și băutură, s-a rugat cu stăruință să nu plouă 3 ani și 6 luni. Rezultatul a fost secetă și foamete, o criză economică națională și restricții alimentare severe. Primul care va trebui să treacă prin disciplina restricțiilor este chiar el, rugativul, unicul și puternicul Ilie. El este cauza crizei, el este cel care trebuie izolat, el este și primul carantinat forțat lângă pârâul Cherit. Distanțare și izolare. Și neapărat, restricție alimentară: apă și carne – cu livrare gratuită la domiciliu. La ce s-o fi gândit Ilie în carantina impusă de la pârâul Cherit? La ce v-ați gândit voi când ați fost carantinați? Ce decizii ați luat atunci, în acele zile și nopți luuuungi? Vă mai țineți de ele sau … libertatea le-a spulberat cât colo?

În aceeași vreme, la mare distanță, într-o localitate mică numită Sarepta, locuia o văduvă cu fiul ei. Restricțiile alimentare erau severe și în regiunea lor. Ea era liberă, putea circula oriunde. Ilie, umbla doar pe furiș. El era urmăritul, cel care trebuia să rămână ascuns. Dar, setea și foamea l-au scos din carantină și izolare.

Ea are casă, copil, un pumn de făină, câțiva stropi de apă și puțin ulei. El are foame de zile mari, sete de zile multe și o promisiune: ”am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”. El și ea se întâlnesc. El știe că ea are resurse. Le va împărți oare cu el? ”Adu-mi, te rog, puțină apă”. Deschiderea ei îl face să fie îndrăzneț: ”Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta”. În sinceritatea, dar și egoismul ei pe primul loc este ea și fiul ei. În deznădejdea ei, zilele lor sunt numărate: vor servi ultima lor masă cu moartea așteptând nerăbdătoare la ușă. Sinceritatea și deznădejdea ei îl fac să fie și mai îndrăzneț, tupeist ar zice unii: ”mie, întâi, și pe urmă voi”. O,o!

Ce ai fi făcut tu în locul ei? Să-ți vină un nimeni, un flămând, un restricționat, un străin care te pune să alegi între orizontul minimal al vieții în restricții care este redus la ”mânânc și mor” și pasul riscant și periculos al credinței care-ți cere să treci la sacrificialul ”dăruiesc și … trăiesc”?
El a îndrăznit, ea s-a riscat, a crezut și a făcut. Și amândoi au trăit miracolul multiplicării hranei și al susținerii vieții în mijlocul foametei și al restricțiilor.

Ilie și văduva erau despărțiți și separați de 1001 de motive: etnie, limbă, sex, stare socială, cultură, distanță, religie, etc. Noi suntem despărțiți și separați de 1001 de motive, plus vaccinul. Nu cumva va ajunge un restricționat (nevaccinat) să depindă de unul mai liber (vaccinat)? Nu cumva va depinde și viața celui vaccinat de ajutorarea și menținerea vieții celui nevaccinat? Nu cumva va lăsa Dumnezeu situațiile în așa fel încât să putem trece dincolo de vrajba și granița vaccinului ca să ne ajutăm reciproc și să trăim? Și unii și alții vom avea nevoie de credință ca să ne putem exprima solidaritatea, înfrățirea întru Cristos. Unii restricționați, ca Ilie, vor trebui să facă apel, prin credință și risc, la cei care (încă) vor mai avea acces la resurse pentru a fi ajutați. Alți mai liberi, ca văduva, vor trebuie să ajute prin credință și risc, știind că și accesul lor la resurse va fi scurtat și că numai binele făcut altora poate deschide ușa miracolelor.

Egoismul, frica și nepăsarea vor menține distanțarea și separarea. Însă credința, speranța și dragostea vor dizolva, în mod creativ, vrajba vaccinului și o vor transforma în frăția credinței.

Cine s-a vaccinat să nu disprețuiască pe cel care nu s-a vaccinat; și cine nu s-a vaccinat să nu judece pe cel ce s-a vaccinat. Frați și surori în credință, vor veni zile și mai grele, care vor trebui trăite cu simțămintele mai înalte ale dragostei, iertării și speranței. Disprețul și judecata, frica sau nepăsarea ne distanțează, ne învrăjbesc, ne contractă inima, ne disipează credința, ne vântură speranța și ne răcește dragostea. Să ne păzim credința, nădejdea și dragostea (tripleta de aur) pentru că ele ne ridică deasupra zidului vaccinului. Ele ne dau resurse ca să găsim, în ciuda restricțiilor, libertăți interioare inimaginabile și abilitate să inventăm soluții pentru solidarități creative uluitoare.

În ciuda pandemiei și restricțiilor, în ciuda celor care vor fi egoiști și răuvoitori, noi cei preaiubiți și aleși la inimă vom trăi în frăția credinței, a celor vaccinați și nevaccinați, a celor cunoscuți sau străini,  ne vom risca, ne vom ajuta și ne vom da întâietate unii altora și vom accesa resursele incredibile ale miracolelor!

 

(Visited 388 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *