Trăim mai bine decât înaintașii noștri. Părinții noștri (cu excepția celor care și-au abandonat copiii) au sacrificat mult ca nouă să ne meargă mai bine. Trăim mai bine decât și-au putut imagina bunicii noștri, care au muncit din greu și au călătorit puțin. Majoritatea trăim azi aproape la nivelul regilor și reginelor de acum 100 de ani. Călătorim departe, avem acces la locuri inimaginabile în urmă cu 100 de ani, mâncăm fructe din pomi pe care nu i-am cultivat și nici măcar nu știm cum arată. Nu numai că mâncăm când și ce avem chef, dar cu un click ni se aduce mâncarea la ușă. Doar aristocrații aveau aceste libertăți în trecut. Comunicăm și ne vedem virtual cu oameni la mii de kilometri distanță. Multe doruri, pofte și mofturi la care doar regii și reginele aveau acces în trecut, ni se împlinesc și sunt accesibile majorității din prezent.
Înaintașii noștri s-au strâmtorat, au luptat și au murit pentru drepturile și libertățile extraordinare pe care noi le considerăm acum, elementare și normale. În urmă cu 30 de ani era un vis pentru noi ca să putem călători și circula liberi prin Europa, așa cum scrie în Articolul 13 din Declarația universală a drepturilor omului. Era un vis să avem televizor color, să avem 2 mașini, să avem frigiderul plin, să bem pepsi la discreție, să avem rețete din bucătăria italiană, franceză, grecească, germană, etc. Acum bucătăria Lidl ți le aduce gata făcute și ți le pune pe masă. Trăim o vreme în care drepturile au luat-o cu mult înaintea responsabilităților și obligațiilor, iar libertățile au lăsat foarte mult în urmă restricțiile și limitările. Aceste libertăți, de a circula, de a cumpăra, de a vinde, de a te asocia, de a merge la muncă, de a merge în vacanțe exotice, le numesc libertăți orizontale. Acestea ne permit să cutreierăm pământul în lung și în lat.
După ce ne-am obișnuit cu libertăți orizontale maximale, iată că acestea sunt restricționate, din ce în ce mai mult. Crizele au venit și vor mai veni și sunt mediatizate intens. Fricile și fobiile sunt induse și intensificate. Începem să ne îngrijorăm cu privire la libertățile elementare, acelea de a cumpăra mâncare și haine și medicamente. Reacția primară pentru supraviețuire este crearea de stocuri. Cei bogați au luat-o deja înainte, iar alții îi urmează. ”Uitați-vă la păsările cerului”, zice Cel ce este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Nu vă reduceți viața doar la cele pământești! Ridicați-vă ochii spre alte realități!
”Uitați-vă la păsările cerului”. Ele au restricții, au limitări din ”proiectare”. Ele nu pot, nu știu să susțină un ciclu agricol întreg de semănare, recoltare și depozitare. Ele nu votează, nu protestează, nu sunt nemulțumite, nu sunt înfricoșate de ziua de mâine. Păsările cerului nu sunt definite de restricții, ci sunt definite de aripi, de zbor, de libertarea de a circula pe verticală. Creatorul le-a îngrădit păsărilor posibilitatea de a fi producători, le-a făcut dependente în cele elementare de bunăvoința și legile Lui, dar le-a dat libertatea și bucuria zborului.
”Dacă rămâneți în Cuvântul Meu sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi”. Abordarea lui Isus este radical diferită de cea a lumii. Lumea îți oferă întâi libertăți orizontale și exterioare care te seduc și apoi duc la depenedențe. Isus îți cere întâi restricții și limitări, care apoi te duc la … libertăți! Calea lui Isus nu este inițial atrăgătoare, nici comfortabilă. Calea îngustă înseamnă restricții, iar ușa îngustă înseamnă strâmtorare. Rămânerea în Cuvânt, adoptarea restricțiilor și urmarea Lui duc însă, în mod sigur și tainic, spre libertăți interioare uluitoare. Tocmai acele restricții și limitări incomfortabile crează premizele pentru apariția unei libertăți profunde, adânci și înalte care nu este accesibilă celor preocupați exclusiv de libertățile orizontale.
În plan orizontal, dincoace de păsările cerului, restricțiile și libertățile omenești se văd în conflict, sunt antagoniste și se exclud reciproc. Libertățile cresc doar dacă scad restricțiile. În plan vertical, cu păsările cerului, vedem că restricțiile vin cu libertatea zborului, că lipsa stocurilor este suplinită, compensată, cu aripi, cu posibilitatea zborului, a desprinderii de un loc și a deplasării rapide de la un câmp la altul. La păsările cerului limitările și libertățile coexistă pașnic. Dincolo de păsările cerului, în agonia și moartea față de cele lumești se naște în noi o libertate interioară dumnezeiască, adâncă și înaltă. Această libertate uluitoare poate crește datorită și în ciuda restricțiilor exterioare. Această libertate spirituală născută prin lucrarea Duhului Sfânt transcende restricțiile omenești pe orizontală și dă aripi duhului nostru să zboare deasupra îngrădirilor omenești, chiar până dincolo de cerul accesibil păsărilor cerului.
Este normal să luptăm pentru drepturi și libertăți, pentru menținerea sau recuperarea lor. Nu descurajăm activiștii, oamenii care se implică social și politic. Îi susținem. Dar, dacă ele, libertățile orizontale vor fi tot mai puține, ce vom face? Ne vom lăsa paralizați, vom sta victimizați și deprimați? Vom uita oare de păsările cerului, de faptul că restricțiile au și aripi? Vom permite oare ca să ne definească restricțiile sau ne vom folosi de ele ca să ajungem la libertăți verticale pe care nu le-am cunoscut pentru că eram prea ocupați cu cele orizontale?
Haideți să facem exerciții de zbor, să ne folosim aripile, să experimentăm eliberarea de restricții și să ne obișnuim cu înaltul cerului. Haideți să permitem restricțiilor să stârnească în noi dorul după cer, după Isus. Haideți să ne rugăm mai des inspirați de versurile lui Traian Dorz:
Treci peste anii viitori,
O, Mire drag, şi vino!
Ne du mai sus, mai sus de nori,
Spre ţara de lumină.