Despre reinventări

Unul dintre oamenii care îi cunosc a împlinit de curând 50 de ani. A ajuns la vârsta la care este prea bătrân ca să mai fie numit tânăr, dar și prea tânăr ca să fie considerat (deja) bătrân. Când ești în astfel de situații (aparent) paradoxale te afli în cel mai bun loc al tranziției, al unei treceri (poate nedorite, dar necesare) de la un trecut bătătorit și familiar spre un viitor necunoscut și imprevizibil. Acel loc este numit schimbare sau criză.

Ca să scap de conotația negativă a termenului criză, am transformat-o în tranziție, pentru că are haine mai dinamice și optimiste. Sfârșitul unei etape, cu voia sau fără voia persoanei, conduce spre confuzie, dezorientare, haos și criză. Dacă îți fixezi mental și declari verbal că ești într-o tranziție, îți transmiți ție și altora că te îndrepți spre ceva, că inima se duce inevitabil înainte și că este gata să se desprindă de trecut. În plus, creezi o deschidere interioară spre noul pe care îl aduce viitorul.

Trecerea de la o etapă la alta cere o doză mai mare sau mai mică de reinventare. Adică o reașezare a lucrurilor, a structurilor, a obiceiurilor, a valorilor, a relațiilor. Dacă trecerea de la o etapă la alta se face în același plan, planul orizontal, adică am schimbat o slujbă din domeniul comercial cu o altă slujbă din același domeniu, zic că am făcut o reinventare laterală. Am rămas pe același palier, am făcut o schimbare prin pași laterali. Dacă am schimbat viața de la oraș, cu viața din alt oraș, am făcut o reinventare laterală. Este o schimbare pe orizontală!

Însă dacă am schimbat viața de la oraș pentru viața de la țară sau invers, am făcut o schimbare pe verticală, am făcut un salt pe un alt nivel, este aproape ca o schimbare de paradigmă. Plecarea într-o altă țară sau căsătoria implică o reinventare radicală, un salt mare de la o stare la alta. Reinventarea în acest caz este mai profundă, mai radicală, mai dramatică. Când unii se gândesc să schimbe biserica la care merg pentru o alta mai bună, fie caută una care să semene cu cea din care pleacă, fie caută una mai diferită decât cea în care sunt. Dacă au curajul să se îndrepte spre una foarte diferită, care le face provocări încă de la început, atunci se pun premisele unei reinventări pe verticală, al unui salt calitativ la un alt nivel.

Reinventarea este dificilă, chiar groaznică. Înseamnă schimbare, înnoire, renunțare la familiaritate și comoditate. Înseamnă smerenie, deschidere spre nou și noutăți. Implică activarea unor resurse interioare deosebite și adaptarea la un mediu foarte diferit. Înseamnă a o lua iar de la capăt. Înseamnă a dărâma și renunța la ceva vechi și drag, ca să reconstruiești ceva nou care nu seamănă cu nimic din ceea ce aveai sau erai înainte.

Dar, de ce să te reinventezi? De ce să nu stai tu cuminte în banca ta? De ce să-ți bați capul cu noul, când cele vechi sunt bune așa cum sunt? De ce să dai vrabia din mână pentru cea de pe gard? Pentru că îți tremură oricum mâna și vrabia va zbura. Pentru că banca în care stai cuminte de atâția ani este învechită, mâzgălită, deteriorată și stă să se prăbușească sub povara trecutului. Pentru că până și morții vor să fie îngropați în haine … noi, nepurtate! De ce ai vrea tu să înaintezi în vârstă îmbrăcat tot cu hainele … familiare, trecute, ponosite, roase de timp?

Oricât de drag ne este trecutul și stabilitatea lui, Dumnezeu este un Maestru creativ al schimbărilor. El este credincios și loial, dar este pentru înnoirea lucrurilor și oamenilor. El are pasiune pentru nou, pentru metamorfoze uluitoare (Isaia 43:19). ”…voi face ceva nou … un drum prin pustiu și râuri în locuri secetoase”. Deschide-te pentru nou și înnoire, lasă-L pe Dumnezeu să te surprindă cu experiențe noi, cu paradigme noi, cu sentimente noi, cu oameni noi, cu locuri noi!

Noul se naște în locul cel mai puțin probabil, adică în pustiu, acolo unde nu te aștepți, acolo unde nici iarba nu crește! Bătătorește drumul înainte prin pustiu, ai pace în tranziție și trăiește în criză! Apa va veni și ea. La fel și reinventarea. Râurile vor curge și ele, la vremea lor și a Lui. Căci El face orice etapă, orice tranziție, orice reinventare frumoasă la vremea potrivită! (Eclesiastul 4:11)