Dacă nu ai auzit de La Fontaine atunci sigur ai auzit de George Topârceanu.
Și dacă ai citit câteva poezii scrise de poetul nostru român se prea poate să fi ajuns și la poezia „Greierele și furnica” în care cele două personaje abordează vara, anotimpul muncii, din două perspective diferite. Furnica muncește „de-i sar capacele” pentru a-și strânge provizii pentru iarnă în timp ce greierele râde, cântă și dansează „de-i sfârâie călcâiele”. Contrastul evident dintre cele două insecte a făcut ca furnica să devină simbolul hărniciei iar greierul simbolul lenei. Orice asemănare cu realitatea este pur … întâmplătoare!
Desigur că astfel de generalizări sunt lunecoase când le aplicăm la oameni pentru că, dacă facem radiografia celor harnici, ocupați cu treburi importante, cu misiune și obiective clare, putem detecta și la ei o lenevie!
” Cum?” – zici tu.
„Eu cunoasc persoane care sunt ocupate tot timpul, au realizări mari, sunt neobosiți în motivarea și mobilizarea altora, au premii de tot felul, vacanțe rare și scumpe, interviuri la radio și televiziune. Vrei să spui că astfel de persoane sunt leneșe?”
Da, eu zic că astfel de persoane au o lenevie specifică celor ocupați.
Eu zic că fiecare furnică are în inima ei un greiere, fiecare om harnic și ocupat are în inima lui o doză mare de lenevie.
La ce lenevie mă refer oare?
Cu siguranță că nu mă refer la lenevia greierului, nici la trândăveala și pierderea timpului cu lucruri de nimic.
În general, oamenii ocupați și harnici sunt orientați spre muncile din exteriorul lor. Sunt atrași de schimbarea pe care o produc, de performanțele și realizările lor și ale altora, de posibilitățile mari de creștere și câștig, de binele care îl aduc omenirii. Munca este forța lor motrice, care îi ține neobosiți în priză și pe scenă. Dacă ar fi să aruncăm o privire la cum arată casa omului harnic, ca și o furnică, aceasta arată cam așa!
Chiar și când au ceva timp liber mintea harnicilor și ocupaților zboară la proiecte și nevoi, ambiții și neîmpliniri.
Când sunt obligați să se oprească, se plimbă agitați încolo și încoace, cautând mobilul sau orice alt mijloc tehnologic pentru a se conecta cu cineva.
Când sunt obligați să se oprească din activismul lor sunt înspăimântați de priveliștea dezolantă a lumii lor interioare. Uitată și neglijată, casa sufletului lor, neângrijită de atâta amar de vreme, arată cam așa!
Lucrul la casa sufletului lor a încetat de muuuult! Lumea interioară este lăsată în paragină. Cresc „buruienile și pomii” acolo unde ar trebui să fie curățenie, viață și muncă. Greierul stă ascuns în inima oamenilor harnici și agitați, ocupați,
greierul numit lenevie față de lumea interioară; această lene se manifestă prin neglijarea nevoilor spirituale, negarea nevoilor emoționale, ignorarea rănilor din copilărie, izolare relațională. De multe ori, în spatele activismului celor harnici și ocupați stă fuga de ei înșiși, fuga de deprimanta și neprimitoarea lor lume interioară. La unii, cu cât sunt mai mari realizările exterioare, cu atât sunt mai mari nerealizările interioare!
„Cristos în voi, nădejdea slavei!” – a fost deviza lui Pavel.
Să facem loc lui Cristos, cât mai mult, în lumea noastră interioară!
Unde este Cristos este hărnicie, curăție și rodire.
Unde este Cristos este ritm și echilibru între munca noastră orientată spre exterior și cea orientată spre interior.
Să avem curajul și hărnicia de a ne lua timp de odihnă și solitudine pentru a ne ocupa de casa neterminată a sufletului nostru!