Groapa, restaurarea sau maturizarea

Modernismul ne-a adus, printre altele, gândirea liniară și reprezentările grafice cu linii. În acest context, liniaritatea și ascendența sunt elemente de bază care definesc progresul.
Viața este reprezentată de o linie frântă sau curbă, care urcă și coboară, dar se menține pe un trend ascendent. Viața ideală este într-un continuu progres până când apare o cotitură mare sau o groapă care te scoate afară din grafic! Atunci, ideea de progres este puternic zdruncinată de neputința de a opri căderea spre josul graficului, în groapa deznădejdii.
În această postare nu ne ocupăm să dăm răspunsuri la „de ce cad oamenii în groapă?” sau „cum s-ar putea evita gropile?”, ci ne ocupăm de strategii de abordare a celor care se îndreaptă spre partea cea mai de jos a gropii. Prin urmare, dacă ești martor la căderea sau alunecarea cuiva „în groapă” ( a nu se confunda cu faptul că cineva păcătuiește voluntar și rebel, ci la faptul că toate lucrurile încep să-i fugă de sub picioare și nu mai poate face nimic să le oprească) instinctul primar sănătos te face să-ți oferi ajutorul (cerut, implorat sau de bună voie) pentru a nu-l lăsa să mai meargă mai în jos.
În timp ce există intenții bune pentru oprirea și salvarea celui lovit de soartă, dacă acesta nu a ajuns la capătul puterilor și nici la fundul gropii, se va agăța de tine cu dinții și cu ghearele, ca de ultima lui șansă de supraviețuire.
Pierderea de înălțime, pierderea valorilor, pierderea demnității și siguranței îl face să fie atât de disperat încât vei fi privit ca și salvatorul sau salvatoarea – și cine nu-și dorește să salveze pe cineva? Fiecare din noi are o doză de complex mesianic.
Ca să nu te bagi  mai devreme decât este vremea potrivită pentru ajutor, este nevoie de discernământ!

De unde-ți dai seama că disperatul sau deznădăjduitul este doar în cădere sau a ajuns la capătul, fundul gropii?
Iată câteva indicii.
Omul NU a ajuns la fundul gropii dacă …
1. este preocupat major de imaginea/statutul său, a familiei, a nu mai știu cui …
2. vrea soluții imediate de redresare …
3. aruncă vina înafara lui, pe oricine a fost pe lângă el …
4. urmărește să restaureze starea de bine de dinainte …
5. este gata să facă orice pentru recâștiga statutul anterior

Omul a ajuns la fundul gropii dacă …
1. este conștient că imaginea s-a făcut praf, și nu mai este interesat de ea; interesul lui se mută de pe imaginea sa înafară spre lumea lui interioară (care s-a făcut praf!) care trebuie reorganizată după alte principii;
2. își dă seama că alunecarea în groapă a durat ani de zile și că, în consecință, ieșirea din groapă este un proces lung și anevoios, că nu există soluții rapide de redresare;
3. își asumă vina pentru cădere și nu încearcă să-i tragă pe toți după el în groapa vinovaților; el trăiește durerea purificatoare a singurătății celui din groapă!
4. înțelege că obiectivul său următor NU trebuie să fie restaurarea stării de dinainte (aceasta a dus la eșec, faliment, rușine, păcat, durere, etc.), ci restructurarea vieții în vederea unei stări viitoare dorite, care conduce la maturitate/desăvârșire în Cristos!
Redefinirea scopului ieșirii din groapă este esențială (atât pentru cel îngropat și pentru cel care ajută la dezgropare): restaurarea (celui de dinainte) sau devenirea, maturizarea în Cristos?
Statisticile arată că 90-95% din cei ajutați, consiliați, să iasă din criză – groapă, adică restaurați, au revenit în scurt timp la vechile lor tipare de viață (cu unele mici modificări, răni, cicatrici, oase rupte, etc).
Prin urmare, nu este important numai ca disperatul să ajungă la capătul puterilor, adică la zdrobire, ci trebuie ajutat să iasă din groapă prin altă parte decât partea pe care a căzut!
Dacă îl ajuți să iasă pe aceeași parte, șansele ca el să revină ceea ce a fost sunt de 90-95%.

Ce înseamnă această „altă parte”?
Înseamnă a discerne și a alege o strategie (funcție de materialul clientului) care să submineze reflexele trecutului care au dus spre dezastru și să susțină schimbarea și devenirea întru Cristos. Această strategie va include discipline spirituale personalizate (adecvate tipului de personalitate) și activități care să inspire viață, speranță și bucurie.
Trebuie menționat faptul că disciplinele și activitățile au rolul de a se completa unele pe altele și nu de a se exclude. (Pentru unii, acest lucru poate fi prea mult! Sorry.)
Ieșirea prin altă parte este și arată o cale nouă spre a trăi cu Dumnezeu și cu alții, dar mai ales cu tine însuți.

5. Omul din fundul gropii este un om periculos: nu mai are nimic de pierdut și nimic de câștigat!
Dacă acceptă că există o altă cale de ieșire din groapă, aceea care duce la maturizare, este dispus să plătească prețul pentru a deveni altcineva decât cel care a fost. Nu-i va fi ușor, îl vor tenta reflexele vechi și ieșirea pe calea pe care o cunoaște. Calea nouă va avea surprize, momente de confuzie, dar și răsplătirile vor fi peste măsură.
Cooperarea cu Duhul Sfânt spre devenirea întru Cristos va scoate la iveală resurse interioare și exterioare nebănuite.

„Gropile” pe drumul vieții sunt inevitabile.
Experiențele căderii și ieșirii din ele sunt comune tuturor oamenilor.
Unii nu mai găsesc calea de ieșire și se sting acolo lent, alții ies întăriți (ce nu te omoară, te întărește) din ele – restaurați și câțiva ies înnoiți – maturizați.

Pentru cei sfinți, gropile (blocajul și regresul) sunt un pas înainte spre maturizare!
Pentru cei sfinți, graficul vieții nu este liniar, ci ciclic: ascendența și descendența sunt integrate în procesul de maturizare, desăvârșire întru Cristos!