Am remarcat apariția, în acest an 2011, a unei cărți scrise de Jim Collins împreună cu Morten Hansen. Ea se intitulează „Great by choice” și se oferă să dea un răspuns la întrebarea „De ce unii/unele înfloresc în ciuda nesiguranței, haosului și norocului”.
Viața este tot mai nesigură și viitorul tot mai necunoscut. Tehnologiile se schimbă continuu, competiția globală își continuă marșul neobosită, nesiguranța și instabilitatea se strecoară ți se furișează peste tot în lume. În aceste vremuri tulburi unii, urcă și trăiesc, alții … coboară și mor.
Observația autorilor este că circumstanțele adverse, duse la extrem, fac marea diferență între lideri. În astfel de situații adverse unii se vor arăta a fi mediocri sau chiar slabi, iar alții vor demonstra că sunt excepționali. Rutina și normalitatea nu reprezintă mediul propice pentru a face diferența între liderii buni și cei excepționali. Autorii au lucrat la acest proiect începând din anul 2002 și au reușit să-l finalizeze în acest an. Și, cu siguranță, finalizarea acestui proiect a fost costisitor, la el a lucrat o echipă de profesioniști!
Mi se pare interesant faptul că ideea cu circumstanțele extreme nu este nouă. Ea apare și în epistola lui Iacov în capitolul 1. El numește circumstanțele extreme ca fiind încercări, perioade de testare, de verificare sau de validare a credinței. Încercările nu fac selecție între oameni, nu ocolesc pe nimeni: copii, tineri, adulți sau bătrâni. Răspunsul oamenilor, credincioșilor la aceste încercări este însă selectiv, făcând diferența decisivă între ei.
Răbdarea se pare că este marca exclusivă a maturității, desăvârșirii. Răbdarea se manifestă prin a continua să trăiești cu perseverență conform valorilor lui Dumnezeu chiar și când acestea nu par să dea rezultate, să rămâi pe calea îngustă chiar și când ești „singur pe lume”, să înduri cu calm și liniște asperitățile relaționale și tensiunile diversității, să aștepți cu încredere soluțiile lui Dumnezeu fără a fi pasiv și resemnat.
Încercările, situațiile adverse și extreme reprezintă cadrul propice pentru testarea credinței și formarea răbdării. Nerăbdarea și tinerețea vrea soluții și împliniri imediate:
„Doamne, dă-mi răbdare … acum!”
Solomon a știut că este tânăr și neîncercat și că doar înțelepciunea poate trece înaintea vârstei. Răbdarea este asociată strâns cu vârsta și încercările. Ea se dobândește, se dovedește și se întărește numai prin focul încercărilor, acolo unde se ard așteptările noastre nerealiste, iluziile și aspirațiile firești.
Suspectez că formarea și maturizarea răbdării aduce cu sine și bucuria finalizării și anticipația finalității.
Criza prelungită, instabilitatea locului de muncă, nesiguranța zilei de muncă, haosul relațional încep să devină noua normalitate – încercarea permanentă.
Un copil neastâmpărat și bolnav, un partener capricios, un șef mereu nemulțumit, o casă neîncăpătoare, o mașină veche, o biserică insensibilă poate fi cadrul normal, dar extrem de formare și maturizare a răbdării și bucuriei tale. Te poți uita la circumstanțele tale dintro nouă perspectivă?
„Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.”
Iacov 1:2-4