Mania Mielului si autoamagirea

Citind pildele escatologice, despre judecata viitoare, se poate observa că acțiunea lor începe cu o tentă comună, întro atmosferă obișnuită, calmă, previzibilă ca apoi, înspre final, să se schimbe brusc acțiunea, deznodământul fiind unul surprinzător. Când începe acțiunea mirele, stăpânul este binevoitor, darnic, oferă libertate de mișcare și gestionare a resurselor, lasă loc de inițiativă, riscuri, greșeli, veghere, timp pentru somn, timp pentru muncă.
Când însă vine vremea evaluării stăpânul, mirele nu mai are „pardon”.
Verdictul dat rămâne și nu-l mai schimbă nimeni: fecioarele neînțelepte, robul leneș și caprele rămân afară, în întuneric, acolo unde este plânsul și scrâșnirea dinților – pedeapsa veșnică.
Această „schimbare la față” a Mirelui, Stăpânului, Împăratului este șocantă, uluitoare!
Îmi vine să cred cămodul rece, aspru și distant în care sunt tratați și pedeapsa acordată este prea aspră pentru o vinovăție așa de mică!
Dar, dacă totuși aducem reflectorul pe cei vinovați, ne punem întrebarea dacă nu cumva acolo s-a petrecut o „schimbare la față” imperceptibilă pentru observatorul neavizat.
Este posibil ca acolo să fi avut loc o erodare lentă a valorilor și convingerilor la nivelul inimii, o corodare a disciplinei vegherii și a sensibilității față de cei mai neînsemnați frați ai Lui. Este posibil ca o subtilă autoînșelare să se strecoare în convingerile celor neglijenți, indolenți și leneși și anume că „în cele din urmă nu cred că El va putea fi așa de aspru și rău”, „are prea multă răbdare și bunătate acum, este Milos  și Bun … nu cred că poate trece în extrema cealaltă fiind dur, aspru, necruțător!”.
Puterea de autoînșelare, de autoamăgire a fecioarelor și robilor este cutremurătoare!
Scrutarea viitorului ne devirusează de autoamăgire.
În cartea Apocalipsa, capitolele 5-8, avem o imagine șocantă, o asociere conflictuală pentru conceptele vehiculate în lumea noastră: dualismul Leu – Miel. Ruperea peceților de către Miel declanșează pe pământ conflicte, războaie, dezastre  naturale și ecologice, cutremure, foamete, epidemii. Locuitorii pământului sunt neputincioși și înspăimântați dar, bine informați: aceasta este mânia Mielului, ziua cea mare a mâniei Lui!
Da, sunt bine informați dar, este prea târziu pentru ei.
Am face bine să mai aducem în fața ochilor noștri și mânia Mielului care să ne îndemne la vigilență, veghere, curăție și muncă.
Am face bine să mai aducem în fața ochilor noștri și mânia Mielului ca să ne spargă crusta de autoînșelare, să ne facă temători de Mielul – Leu și nu indolenți și familiari cu Cristos Mielul.
În perspectiva pământească mielul este blând; pentru unii este bleg, neajutorat, prostuț, fără personalitate, șters.
În perspectiva escatologică Mielul are personalitate, are putere, are ultimul cuvânt, are dreptul de răzbunare, are dreptul la judecată, are dreptul la stăpânire, are dreptul la mânie!
Perspectiva bifocală ne ajută să ținem în tensiune trăirea în prezența Celui Blând cu teama reverențioasă față de mânia Mielului.