Am văzut, din postările anterioare, că ospitalitatea are de a face cu bineprimirea altora.
Am aflat că bineprimirea nu este condiționată primar, de a avea condiții bune de gazdă.
Am aflat că, deși poți fi într-un loc neprimitor, ai șansa de a fi o gazdă bună pentru ceilalți musafiri acordându-le în primul rând atenție. Adică, deși toți s-ar putea să fie străini și musafiri pentru acel loc, cineva sau câțiva își asumă rolul de gazdă temporară și primitoare pentru ceilalți participanți. Sau, este posibil ca un musafir să fie mai ospitalier cu un alt musafir decât este gazda! Cine a mai auzit de aceasta? Nu numai că a auzit de aceasta, dar Isus a și trăit-o!
Având o lucrare itinerantă, Isus (uneori și ucenicii) mânca pe unde erau primit sau invitat.
Isus nu a căutat la fața sau la firma gazdelor care-L invitau. Dacă azi Îl invita un fariseu, mergea în casă la el; dacă mâine Îl invita un vameș (dușmanul fariseului), mergea să mănânce la el. Fariseii nu erau deloc ospitalieri cu vameșii.
Un fariseu, pe nume Simon, L-a invitat pe Isus la masă și a omis să facă gesturi elementare de ospitalitate în ce privește primirea și igiena musafirului poftit. (Luca 7:36-50)
Interesant lucru, să fii invitat de cineva și să fii neglijat ca musafir de către gazdă.
Interesant lucru, să fii gazdă, primitor de oaspeți și totuși să fii neospitalier cu musafirul!
În ironia lui Dumnezeu, această situație conflictuală va fi rezolvată, în mod abrupt și scandalos de o altă persoană, străină, musafiră neinvitată la masă. Femeia păcătoasă, exclusă de toți, musafirul nepoftit, a forțat nota ospitalității și a suplinit ce lipsea ospitalității fariseului devenind gazdă bineprimitoare, gazda care acordă atenție focalizată musafirului Isus.
„Simone … am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat … nu Mi-ai dat …nu mi-ai … nu m-ai tratat ca pe un musafir!”
„Simone, nu știu de ce M-ai invitat la tine, dacă nu ți-ai făcut timp pentru Mine!
Vrei doar să-Mi apară numele în cartea ta de oaspeți?”
„Ei bine, pentru că ea – o exclusă de către tine, a fost ospitalieră cu Mine … numele acestei femei va fi scris în cartea de oaspeți a lui Dumnezeu și va sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov!” (vezi Matei 8:11 și Matei 21:31)
Simon a fost un personaj reprezentativ pentru clasa fariseilor care nu au fost ospitalieri cu Isus din Nazaret: unul dintre lucrurile care nu le puteau înghiți era că El lua masa și cu ei și cu … vameșii și păcătoșii!
El nu era select și elitist ca și ei, nu avea demnitatea lor, ci se cobora și amesteca printre pleava societății. Mânca și bea cu bețivii și destrăbălații! Era ceva prea mult pentru ei.
Dar, fariseii nu au fost ospitalieri nici cu … ghicești cine?
Fariseii nu au fost ospitalieri, primitori, nici cu cel care nu se asocia cu vameșii și cu păcătoșii, cu cel care nu participa la petreceri, nici la jocuri de fotbal, nici la onomastice și nici la jocuri olimpice. Nu l-au primit bine pe cel care postea și se ruga mult, ca și ei.
Nu l-au primit bine pe cel care căuta să se păstreze curat și neîntinat de lume, ca și ei.
Nu l-au primit bine pe cel ce, deși semăna cu ei, nu era ca și ei.
Nu l-au bine primit pe Ioan Botezătorul și nici botezul practicat de către el. (Luca 7:30)
Fariseii nu au fost ospitalieri „nici cu …, nici cu …„!
Despre ei spunea Domnul că nici ei nu intră în împărăție, dar nici nu lasă pe alții.
Mentalitatea îngustă nu are loc „și pentru … și pentru …”
Mentalitatea îngustă este exclusivistă, pentru ea este doar ” ori așa – ori așa„.
Mentalitatea îngustă nu poate trăi în tensiunea paradoxului unde este „și – și”.
Mentalitatea îngustă te face neospitalier.
Mentalitatea ospitalieră este inclusivistă, ea trăiește creativ în tensiunea lui „și – și „.
Oamenii ospitalieri sunt paradoxali!
Musafirii, știu de ce!