Categorii
08 August Virtuti si Vicii

O bunatate „ca bunatatea Domnului”

Viața împăratului David a fost o viață zbuciumată: plină de lupte, relații tensionate, urmăriri și mult sânge. A fost un om de sânge.
A avut parte de prietenii, de trădări, de oameni curajoși și loiali.
Una din cele mai strânse prietenii a avut-o cu Ionatan, fiul celui care-l dușmănea cel mai mult. A fost ceva unic – o prietenie de invidiat, care a rezistat tuturor presiunilor și uneltirilor. Dar, fiind vremuri tulburi, de război, viața a mers înainte: alți dușmani, alte lupte, alte alianțe, alte victorii. În cele din urmă, națiunile învecinate erau îngenuncheate și supuse, plăteau tributul înfrângerii. Urmează o perioadă de relaxare în politica externă a regelui David. A sosit și timpul ca să fie scanată și revizuită plasa de relații interne rămasă pe plan secundar în timpul războiului.
Prioritar pentru David este numele și descendenții lui Ionatan.
Războiul este nemilos, și unele case, familii sunt masacrate în totalitate. Tot ce era bun de război, ori era masacrat ori era luat prizonier.
Regele vrea să se poarte cu o bunătate ca a Domnului cu descendenții lui Ionatan.
Războiul a lăsat cu viață pe Mefiboșet, un olog de ambele picioare – doica a încercat să-i scape viața pe când avea 5 ani dar, ea s-a împiedicat și el a rămas de atunci cu picioarele ologite.

Câtă frică de moarte, câtă durere să nu poți merge de unul singur, câtă frustrare să fii izolat de alții, câtă rușine să depinzi mereu de alții, câtă umilire să fii mereu trecut cu vederea!
Cine se mai uita la un olog? Cine mai dorea să-l aibă aproape?
La ce bun un om care nu-l mai poți folosi la nimic? La ce bun un om care este o povară în plus?
Regele David dorește să se poarte „cu o bunătate ca a Domnului” cu oricine ar fi urmașul lui Ionatan! Se pare că nu a mai rămas nimeni, notabil, în urma lui Ionatan și bunătatea nu-și va găsi persoana pe care s-o fericească. Dar, din izolare, rușine, umbră, umilire este adus Mefiboșet. El nu știe ce urmează, de ce este chemat la rege. Cu frică își așteaptă sentința.
Vestea bună, însă îl năucește.
De azi înainte va fi onorat ca și fiul împăratului, va sta la masă cu împăratul, va fi împroprietărit cu toate averile deținute de către regele Saul!
Ce uluitoare schimbare!
Ieri era sărac, fricos, uitat, izolat, ignorat.
Azi, Mefiboșet este bogat, puternic, apreciat, respectat.
Bunătatea Domnului nu i-a îndreptat infirmitatea trupului însă i-a vindecat sufletul, i-a redat demnitatea și speranța.


Poate ești suficient de în vârstă și ai acum poziție și putere … te poți gândi la un fost prieten bun și la urmașii săi uitați pe undeva în anonimat? Ai putea face, din proprie inițiativă, acte de bunătate  față de ei ca să le arăți „o bunătate ca a Domnului”?
Undeva,  izolate, uitate de oameni, neglijate s-ar putea să fie niște suflete triste care așteaptă să fie atinse și vindecate de cineva cu „o bunătate ca a Domnului”.
Ești gata să le cauți și să le arăți o bunătate „ca bunătatea Domnului”?

(Visited 93 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *