Pentru cei mai mulți este mai ușor să fie ospitalieri cu un străin, cu cineva pe care nu-l cunosc – pentru că acesta nu are „cazier”. Adică neavând o istorie împreună, cu bune și rele, cu certuri și împăcări, cu răni și dezamăgiri, pentru mulți este mai ușor să fie primitori, calzi, darnici cu oameni fără un trecut marcat de ostilități comune.
Mai există însă și o altă categorie de oameni care au reușit să treacă de la ospitalitatea obișnuită, normală spre ospitalitatea extremă.
Voi defini, inițial, ospitalitatea extremă prin ospitalitatea oferită în cazurile de abuz.
Am în minte situațiile ilustrate de Domnul Isus în predica de pe munte, Matei 5:38-48.
Am în minte situațiile în care „gazda”, prin antrenamente inumane spre desăvârșire, este abilă și capabilă să întoarcă situația de covârșitoare superioritate a dușmanului – în cazul de față îl numim „musafirul cu forța”, astfel încât superioritatea și abuzul îl aruncă pe acesta în poziția de inferioritate. Situația poate fi umilitoare pentru musafirul abuziv și poate duce la și mai mult abuz din partea acestuia.
Consider că nimeni nu poate trece direct printr-un salt acrobatic la ospitalitate extremă. Adică, înainte de a putea face față musafirilor cu forța, abuzivi, este nevoie de antrenament în ospitalitatea normală, obișnuită. Este nevoie de exerciții regulate de primire și iertare și slujire a celor buni, apoi a celor mai puțin buni, și apoi și a celor răi. Antrenamentul de gazdă presupune experimentarea zilnică a prezenței și harului lui Dumnezeu – gazda pământului, care are o doză temporară și limitată de har incluziv (și a celor răi și a celor buni) în buletinul meteo al Tatălui ceresc.
Manifestarea ospitalității extreme nu este pentru amatori, începători, infantili și bolnavi, ci pentru fiii Tatălui de sus care au intrat și rămân în cantonamentul spre desăvârșire al devenirii întru Cristos. Ca să nu mai faci intenționat și deliberat, distincție între cei buni și cei răi, și să-i poți trata la fel, presupune un transplant de inimă de sus, singura care poate amâna pedepsirea celui rău și tratarea lui ca pe unul bun. Această ștergere temporară a distincției dintre buni și răi este inumană, este de natură divină!
Pentru ca gazda să poată suporta abuzul musafirului cu forța este nevoie de scântei repetate de revelație pentru ca gazda să permită, în final, Gazdei dinlăuntrul gazdei (Cristos în voi, nădejdea slavei) să-și întâmpine musafirul, ca să-i poată demonstra puterea și siguranța dragostei divine, în ciuda slăbiciunii și nesiguranței gazdei pământești.
Cu cât ajunge musafirul cu forța mai repede la Gazda dinlăuntrul gazdei, cu atât are șansele să vadă celălalt obraz întorcându-se spre el.
Cu cât ajunge musafirul cu forța mai repede la Gazda dinlăuntrul gazdei, cu atât mai repede poate veni spre el cămașa gazdei pământești.
Cu cât ajunge musafirul cu forța mai repede la Gazda dinlăuntrul gazdei, cu atât mai repede poate vedea că forța abuzului uman este inferioară forței iubirii dumnezeiești.
Am definit, în trecut, că ospitalitatea este extraterestră atunci când gazda pământească îi tratează pe musafiri ca fiind veniți de pe alte planete, din ceruri.
Afirmăm azi, prin definiția finală, că ospitalitatea este extremă atunci când musafirul cu forța, abuziv, ajunge să fie tratat și întâmpinat direct de către Gazda cerească de dinlăuntrul gazdei pământești.
De prea multe ori, nesiguranța și neputința, frica și răutatea din noi, s-au luptat să fie ospitaliere cu musafirii noștri nepoftiți și nedoriți. Unii musafiri ne-au făcut mult rău. Deși, o parte din rău este mai mult perceput, decât real.
Ce ar fi să ne recunoaștem deschis falimentul nostru ca și gazde pământești, firești și să dăm voie Gazdei dinlăuntrul nostru să-i abordeze pe acești musafiri abuzivi?
Avem oameni pe care nu-i mai suferim, unii sunt (prea) aproape de noi, nu mai vrem să le facem nici-un bine. Nu mai vrem să fim ospitalieri cu ei!
Dar, Gazda cerească dinlăuntrul nostru ce zice?
Nu cumva El vrea să-i primescă, să-i recucerească prin noi?
Poate El vrea să întoarcă obrazul tău cuiva.
Poate El vrea să dea și cămașa ta cuiva.
Poate El mai vrea să meargă o milă în plus cu picioarele tale.
Poate a sosit vremea să treci de la ospitalitatea obișnuită la ospitalitatea extremă, ospitalitatea în care gazda pământească face loc Gazdei dinlăuntrul gazdei ca să surprindă, să dezarmeze și să cucerească musafirii care intră cu forța.
Care dușman, din viața ta, trebuie iubit și binecuvântat?
Știu că tu nu poți, dar El poate și vrea.
Lasă-L s-o facă prin tine!
Dacă ești ospitalier doar cu cei buni, ce mare brânză faci? Oricine poate face aceasta!
Pe drumul inuman al desăvârșirii, doar Gazda dinlăuntrul gazdei poate dezarma și cuceri musafirii abuzivi!