Multă vreme am crezut ca cel smerit este destinat să rămână în pozițiile de jos ale ierarhiei sociale. Convingerea mi s-a format mai mult prin contraexemplele, exemplele negative care le-am observat. Da, mai este și adevărul că „puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”. Avansarea pe poziții superioare crește tendința spre mândrie, spre asumarea laurilor reușitelor, mărește privilegiile și posibilitățile de folosire a puterii. Așa că mă gîndeam că cel smerit rămâne mic, refuză avansarea spre poziții de conducere, nu are aspirații la mai mult pentru că puterea și privilegiile îl vor corupe, presiunile sociale îi vor distorsiuna capacitatea de a gândi duhovnicește și de a decide ceea ce este drept. Aproape că vedeam „micimea” ca o virtute, îmi venea să cred că merită chiar medaliată cu aur.
Pentru unii este adevărat că vor fi medaliați cu aur la sfârșitul vremurilor pentru că au renunțat la poziții și privilegii de dragul ascultării de Cristos. Pentru alții însă Dumnezeu are alte scenarii, planuri de înfăptuit în viață. Cartea lui Daniel și modul în care acesta scoate în evidență voința suverană a lui Dumnezeu m-a făcut să văd că există și o altă alternativă: mare și smerit!
În 2:21 Daniel face o afirmație despre Dumnezeu: „… El răstoarnă și pune pe împărați …”
Îmi vine în minte imaginea cu scările rulante care urcă sau coboară. Pe ele pășesc împărații, monarhii, cei care au puterea (temporară și limitată) cea mai mare pe pământ. Arhitectul ;i administratorul scărilor este Dumnezeu, El stabilește cine urcă și când, apoi cine coboară. Aceasta înseamnă că în anumite etape ale vieții sunt pe scara de urcare, varianta ascendentă, iar în altele sunt pe scara de coborâre, varianta descendentă. Dacă El decide, eu ce mai decid?
Mă pot opune planului, zădărnicindu-l sau pot să-l accept, adoptând o atitudine interioară și un comportament exterior în conformitate cu caracterul și voia Lui. Pot urca și rămâne smerit pe scara ascensiunii, uitându-mă bine la cei ce coboară (mai mult fără voia lor) știind că pozițiile și privilegiile sunt un dar de sus și sunt temporare. Viața cu El sau fără El este rar una de platou, ci mai degrabă una cu urcușuri și coborâșuri, în care inima se deprinde să trăiască cu puțin, apoi cu mult și apoi, iar cu puțin! Viața lui Daniel a avut o serie bună de „sus – jos” pe scările rulante ale împărățiilor acestei lumi.
Daniel nu și-a pierdut capul când a urcat pe scara ascendentă și a urcat sus de tot!
Daniel nu și-a pierdut credința când a coborât pe scara descendentă și a coborât jos de tot!
În cap.4:17 Dumnezeu face o afirmație care face schimbările radicale, urcările și coborârile sociale și mai șocante: „Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Prea Înalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță pe ea pe cel mai de jos dintre oameni.”
Dumnezeu este un maestru al răsturnărilor de situație!
El ia pe unul de la baza piramidei sociale, un necunoscut, neșcolat, fără nume, fără speranță, fără planuri de viitor, un loser și-l pune pe scara ascendentă care -l duce până la înălțimi ce-i taie respirația. Nu știu de ce, dar Dumnezeu are o feblețe pentru ultimii, pentru cei mai de jos, pentru cei fără șanse (în ochii lor și ai altora), pentru ratați.
În cap. 2 parcă era cum era, împărații se schimbau între ei, pozițiile se roteau la vârf, adică între oameni de viță nobilă, la vârful piramidei sociale.
În cap. 4 schimbările sunt radicale, uluitoare pentru că de la bază se ajunge în vîrful piramidei, și invers. Nici privitorii, jurnaliștii și nici cei ce joacă rolurile în urcare sau coborâre nu sunt comfortabili cu aceste schimbări dramatice.
Avem Danieli și Estere în poziții sociale înalte. Doamne, păstrează-i smeriți, integri și eficienți!
Avem Danieli și Estere în devenire, care sunt încă în poziții sociale joase, pe care Domnul îi va pune pe scara ascendentă. Doamne, fă-i să răspundă cu încredere, responsabilitate și cu smerenie planului Tău!
Avem Danieli și Estere care vor ajunge pe scara descendentă. Doamne fă-i să coboare de bună voie, cu demnitate și cu maturitate, cu încredere în purtarea Ta de grijă!
Avem Danieli și Estere.
Indiferent dacă urcă sau coboară pe scările rulante, în locurile pământești,
ei trăiesc la cel mai înalt nivel, la care poate ajunge omul: în Cristos – în locurile cerești!