Vulcanul (1)

S-a născut și a crescut într-o familie disfuncțională.
Tatăl său, în tinerețe, s-a certat atât de tare cu fratele său că a trebuit să fugă de acasă, să emigreze într-o țară străină. Acolo a dat de aleasa inimii sale și s-a căsătorit, dar l-a ”ajuns din urmă” trecutul său: socrul l-a înșelat, așa cum îl înșelase și el pe fratele său.
După nuntă s-a trezit căsătorit cu … femeia pe care nu o dorea, adică sora mai mare a iubitei sale. Dar, era determinat să-și atingă scopul și a mai slujit socrului încă 7 ani pentru ca să se căsătorească cu cea iubită de el, cu Rahela. Și iată-l, după 14 ani de viață, căsătorit cu 2 neveste, 2 surori, care vor intra într-o competiție acerbă pentru atenția și dragostea bărbatului lor.
Viața de familie a lui Iacov este demnă de scenariul unei telenovele.
Dacă familia monogamă poate fi disfuncțională, familia poligamă poate fi și mai disfuncțională, pentru că rivalitatea dintre mame se transferă și se amplifică la nivelul copiilor. „Ca un făcut al soartei”, soția frumoasă și preaiubită – Rahela, nu poate avea copii, în timp ce Lea, cea nedorită și mai puțin iubită, are o fertilitate de invidiat.
Numele pe care îl vor primi copiii vor reflecta starea emoțională și zbaterile existențiale ale mamei: de exemplu, la primul fiu -Ruben (Vedeți fiu) – „căci Domnul a văzut mâhnirea mea și acum bărbatul are să mă iubească negreșit” (Genesa 29:32). Citește mai departe pasajul biblic despre numele celorlalți copii ca să poți pătrunde în lumea interioară a unei soții neiubite.
Invidie și gelozie, sex și infertilitate, iubire și ură, mânie, soluții extreme, certuri și împăcări, intrigă și speranță, nesiguranță și tensiuni constante …
Aceasta a fost atmosfera familială în care s-a născut și a crescut el, Iosif – primul fiu al frumoasei, iubitei și invidiatei mame, Rahela. (Genesa 30:23-24)

Un adevăr care se desprinde din cartea Genesei despre frumusețe și urâțenie (am luat cuvintele la extrem) este acesta:
frumusețea și urâțenia nu vin sau nu le primim singure (în stare pură), ci la pachet!
Frumusețea are doza ei de povară(neîmplinire), iar urâțenia are doza ei de bucurie (împlinire)! (sună paradoxal, nu?)
O mare greșeală pe care o pot face femeile (și din păcate o fac des) este să se compare, să intre în competiție una cu alta, să-și compare lipsurile sau să-și etaleze plusurile!
O greșeală și mai mare decât aceasta ( tentația este mai mare atunci când se simte neiubită de către soț) este ca soția – mama – femeia să-și lege sensul, siguranța și semnificația vieții de copii.
Copiii nu pot și nu trebuie să ia locul soțului!
Copiii și soțul nu pot și nu trebuie să ia locul lui Dumnezeu!

Pe fondul luptei pentru supraviețuire și prioritate în inima și ochii tatălui Iacov se naște Iosif, care va deveni favoritul tatălui, și nu unul pe ascuns, ci la vedere, chiar ostentativ.
Iosif mezinul era iubit și favorizat de tata Iacov, dar invidiat, chiar urât de ceilalți frați mai mari.
Tata Iacov era într-o continuă tensiune și luptă cu bunicul Laban, mereu nemulțumit. Plecarea sau fuga era iminentă. Unchii lui Iosif, cumnații lui Iacov, erau tot mai invidioși și răutăcioși pe bunăstarea clanului lui Iacov, iar fața bunicului Laban era tot mai posomorâtă.
Iosif avea tot ce-i trebuia pentru o copilărie fericită, nu-i lipsea nimic din cele materiale.
Dar, când tensiunea între clanuri a ajuns insuportabilă, a trebuit să plece din țara natală spre țara de unde fugise tatăl său, în urmă cu mai bine de 20 de ani.
Bagaje împachetate în grabă, fețe crispate și cuvinte sacadate, fugă și nesiguranță, spaimă și groază plutind în aer.
Avea aproape 10 ani când Iosif și ai lui, au plecat în grabă, ca niște refugiați din țara lui natală, pe care nu avea s-o mai revadă niciodată.
Plecau privind cu groază în urmă știindu-se urmăriți de mânia bunicului Laban.
O săptămână au tot fugit sperând că furia bunicului le va pierde urma.
Nu știu dacă te-ai ascuns sau ai fugit de cineva 7 zile în speranța că vei scăpa de confruntare.
Dacă ai trăit ceva asemănător, înțelegi că această stare de tensiune insuportabilă, de speranță și frică, de spaimă și determinare de a scăpa, lasă urme puternice în albia sufletului.
Iosif era favoritul tatălui, vedea și trăia cu el, spaimele și speranțele lui.
În ciuda rugăciunilor disperate, inevitabilul s-a produs:
bunicul și ceata lui i-au ajuns.
Le-ar da el o lecție de bună purtare, însă Dumnezeu i-a dat o lecție de bună purtare bunicului în vis. Grație lui Dumnezeu, confruntarea cu bunicul, un horror de neimaginat, se termină totuși cu happy end. Despărțirea lor are loc în termeni cordiali.
Toată familia răsuflă ușurată, mânia bunicului rămâne în urmă.
Au scăpat de urmăritori și de spaime.
Viața lor merge ”înainte”.

Numai că „înainte” vor da de o mânie pe care tatăl Iacov ”a îngropat”-o în tinerețe.
„Înainte” urmau să întâlnească mânia unchiului Esau.
Despre această întâlnire, dintre tatăl Iacov și unchiul Esau … în postarea următoare.

PS. Dorind să scriu despre Iosif la maturitate, mi-am dat seama că trebuie să-i înțeleg copilăria și mai ales să-l înțeleg în relație cu tatăl său, Iacov și cu mama sa, Rahela.