Este greu să înțelegi pe cineva dacă nu-i cunoști copilăria și personajele principale care i-au marcat drumul în viață. Este mai ușor să cunoști pe cineva dacă faci cunoștință cu părinții și chiar cu bunicii lui. Lucrurile acestea sunt strategic și important de aflat înainte de căsătorie, sau dacă nu, măcar atunci când apar primele probleme majore.
Impasul relației prezente s-ar putea depăși identificând blocajele relațiilor din trecut.
Iacov, fugarul de demult, se repatriază. Este mai bătrân și mai bogat.
Întoarcerea acasă, înseamnă scăparea de tensiunile cu socrul său, Laban, dar aduce și o mare „strângere la stomac”: va trebui să dea ochii cu fratele său Laban, cel pe care l-a înșelat.
Știa că întâlnirea cu el este inevitabilă și că totul se putea sfârși prost.
S-a tot frământat cum ar putea să-i îmbuneze inima pentru tot răul care i l-a făcut.
Îi era frică să de aochi cu mânia fratelui său Esau.
S-a rugat lui Dumnezeu ca disperatul.
Să-i fi văzut oare fiul favorit, Iosif, zbaterile lui?
Și-a împărțit averea trimițând înainte daruri fratelui său, sperând că ele vor cumpăra și îmblânzi inima lui sălbatică. (Genesa 32 și 33)
Nu știa că Domnul lucrase între timp la îmblânzirea lui Esau.
Scena întâlnirii celor doi frați (care s-au despărțit la cuțite în urmă cu 20 de ani) este foarte încărcată emoțional! Cred că Iosif a asistat la ea.
Tata Iacov, altfel mândru și curajos, face ȘAPTE plecăciuni până la pământ în timp ce se apropie de fratele său Esau.
Iacov era pregătit pentro scenă de răzbunare, iar Domnul are pentru el o scenă de împăcare și iertare.
Esau nu mai este fratele pe care l-a lăsat, ci unul schimbat.
Esau nu vrea răzbunare.
Esau nu vrea compensare. (cadouri)
Esau vrea împăcare.
Cei doi frați au plâns, de … bucuria revederii.
Esau nu a venit cu răzbunarea, ci cu iertarea!
Iosif, favoritul lui tata Iacov, îl vede pe unchiul Esau într-o altă lumină.
Unchiul Esau nu mai este un răuvoitor, ci un binefăcător.
Unchiul Esau nu mai este un distrugător, ci un protector.
Unchiul Esau nu mai este un dușman de temut, ci un prieten de ținut.
O împăcare între frați care au stat despărțiți mai bine de 20 de ani!
Nu cumva vom mai asista la o astfel de scenă?
Dacă apăsăm pe butonul de ”viteza rapidă – forward” la telecomanda istoriei și ajungem în Genesa capitulul 45 ajungem la o scenă asemănătoare. De data aceasta, pesonajele principale sunt Iosif și frații lui. Scena întâlnirii dintre fratele urât și vândut și frații săi răuvoitori are o încărcătură emoțională incredibilă.
Iosif, bărbatul matur, omul politic care asigura stabilitatea regatului în cea mai mare criză din acea vreme, cel în mâna căruia stătea viața multor persoane, nu se mai poate opri din plâns. Descărcarea lui emoțională necenzurată este atât de expresivă încât este auzită și de către egiptenii ținuți la distanță. Emoțiile sale, încătușate ani de zile în sufletul său, ies la suprafața ca magma unui vulcan, ținută ascunsă în pântecele pământului. Secretul descoperirii și libertatea iertării au țâșnit ca niște gheizere prin pământul tare al inimii sale.
Când lumea interioară erupe ca un vulcan (de neoprit) toată eticheta și politețea bunelor maniere sunt și trebuiesc trecute cu vederea.
Poate nu ești de acord cu mine, însă eu afirm că vindecarea și maturizarea emoțională a unei persoane contează mai mult pentru mine decât călcarea unui protocol de reguli convenționale stabilite de către oameni.
Îndrăznesc să mai fac o afirmație aici: în unele cazuri …
iertarea și eliberarea deplină se realizează prin intermediul lacrimilor și al verbalizării!
Iosif a crezut că dacă-și îngroapă trecutul, cu frați cu tot, își va croi un viitor total independent de trecut. Zbaterile lui emoționale le găsim în numele pe care le-a pus copiilor săi (Gen 41:51-52): Manase – Uitare și Efraim – Rodire.
Acasă a fost urât și vândut, în Egipt a fost uitat și trădat.
Deși a ajuns mare în ierarhia politică și a beneficiat de tot ceea ce putea oferi puterea și bogăția, deși a ajuns în topul oamenilor de succes, pentru Iosif Egiptul a fost „țara întristării mele”.
Iosif a avut curajul de a fi transparent cu emoțiile și zbaterile sale.
Iosif a avut revelație și curaj în aplicarea ei pentru toată țara Egiptului.
Iosif a avut trecere înaintea tuturor, inclusiv înaintea regelui Egiptului – faraon.
Iosif a avut putere și era liber să facă ce vrea în Țara Egiptului, însă nu avea libertate emoțională.
Iosif a avut secrete pe care le-a păzit foarte bine, zeci de ani.
Iosif și-a ținut anumite aspecte ale trecutului său în secret.
Numele fiilor săi au fost niște picături de durere amestecate cu speranță, care s-au scurs din prea plinul inimii sale, care nu putea să nu scape chiar nimic din ea.
Secretele ascunse (multă vreme) cer inimii o vamă (prea) mare de plătit.
Lucrul acesta îl știu bine mamele care au făcut avort, cei care au comis crime și nu au fost prinși, cei care lucrează în servicii secrete și trebuie să-și păstreze ascunsă identitatea, cei care au anumite vicii rămase ascunse, cei care sunt fugari și se mută din loc în loc, cei care trăiesc în minciună, etc.
Mărturisirea, iertarea și plânsul (părerea de rău) deschid ușa spre vulnerabilitate și spre libertate.
Uneori aceasta implică plâns … o erupție de plâns tare și neîntrerupt și necenzurat de frică, rușine și maniere.
Cui îi mai pasă oare atunci de ele?