Eram în ultimul an de liceu, mă pocăisem de curând – iarna, și primăvara am început să fac naveta cu bicicleta, Tulca – Salonta. Uneori mai apucam să mergem câte doi sau trei împreună pe biciclete spre Salonta sau spre Tulca, dar de cele mai multe ori pedalam de unul singur.
Ca să răscumpăr vremea și să folosesc acel timp, de câte o oră de mers cu bicicleta, îmi scriam acasă versete și cântări pe o hârtie și apoi căutam să le memorez (nu erau atunci așa de multe mașini pe șosea). Nu numai că memoram versete, ci și cântam de unul singur versurile pe care le învățam pe de rost.
Una din cântările dragi mie, pe care le-am cântat de sute de ori, este una scrisă de Nicolae Moldoveanu. Pe atunci nu știam cine este autorul cântării; multe din cântări și poezii se transcriau, cu mâna, de pe un caiet pe altul și se pierdea, în timp, sursa inițială.
Îmi plăcea cântarea aceasta pentru că era centrată în persoana lui Isus Cristos și descria cu frumusețe și tragism, cu tristețe și speranță, calitățile și lucrarea de păstor ale Marelui Păstor al turmei lui Dumnezeu. În săptămâna Paștelui se găsea totdeauna cineva s-o cânte cu pasiune și cu dor.N-am mai auzit-o de muuuuuuuuult timp. Când mai urc pe bicicletă, parcă mai vin ecouri de demult, dar zgomotul orașului anihilează repede ecourile.
Legătura evidentă cu tema acestei luni este dată de repetarea expresiei finale și a ultimului vers din fiecare strofă. Cântarea este lungă pentru oile postmoderne obișnuite cu pășunile fast-food. Nouă nu ni se părea, atunci, niciodată prea lungă sau plictisitoare. Metafora cu păstorul era foarte relevantă pentru noi cei crescuți la țară.
Pentru cei care au văzut păstor și oi doar în poze și filme este mai puțin relevantă, dar ea rămâne biblică.
Fie ca frumusețea mesajului și a melodiei să ne cerceteze și să ne inspire reverență față de El și la purtare de grijă unii față de alții!
Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Păstorul blând
mergea cu dânsa la izvor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Pe-o oaie ce cazuse jos
a ridicat-o El duios
și-a dus-o-n brațe iubitor
blândul Păstor, blândul Păstor.
P-o alta care la pământ
zăcea cu piciorușul frânt
El o lega mângâietor
blândul Păstor, blândul Păstor.
El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mantuirea lor
blândul Păstor, blândul Păstor.
– Dar mai târziu L-am întâlnit
cu spini era împodobit
într-o mulțime de popor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Când l-am văzut, L-am întrebat
cine-s cei ce L-au scuipat
– A suspinat sfâșietor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Și mi-a raspuns îndurerat: –
cei ce M-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Toți cei ce mă batjocoresc
și cei ce Crucea-Mi pregătesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.
Tăcu… și ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plângea de mila oilor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Și-atuncea „oile”- au venit
pe Cruce sus L-au răstignit
El se ruga spre mila lor
blândul Păstor, blândul Păstor.
Pentru cei care nu sunteți familiari cu acest cântec, sau cei care doriți să-l reascultați, vă recomand audierea lui în interpretarea Paulei Selling. Vezi pe Youtube.