Ce șanse are?

Mă întâlnesc cu unul și cu altul și, invariabil, vorbim despre apropiatele alegeri din 25 mai. Când ajungem la candidatul Peter Costea, un independent, mi se pune întrebarea: ” Ce șanse are?”. Întrebarea este legitimă și logică. Numai că, dacă ne ajustăm tot timpul după logică nu facem nimic și nu avem curajul de a ne avânta spre ținutul imposibilului. Uneori, cea mai bună strategie de a răspunde la o întrebare este aceea de a răspunde cu o contraîntrebare. Ce ar fi dacă am aplica-o și în acest caz?

Ce șanse are Peter Costea la alegerile din 25 mai?

Ce șanse avea băiețașul evreu de trei luni (Moise), pus de mama lui într-un coș de papură pe apele Nilului, să scape de sabia ageră și vigilența soldaților egipteni ?
Ce șanse avea Iosif, un sclav și un pușcăriaș în Egipt, să ajungă în cele din urmă al doilea om în regat, după faraon?
Logic și omenește șansele lui Peter Costea nu sunt mari.

Ce șanse i-ai fi dat lui Ghedeon, un fricos, un sceptic și un complexat, cel mai mic dintre cei mai săraci, să devină un viteaz capabil să mobilizeze națiunea la luptă pentru scuturarea jugului lui Madian?
Ce șanse i-ai fi dat proorocului Ilie, un independent singur împotriva a 400 de contracandidați, ca să aducă foc din cer peste jertfa și altarul îmbibat cu apă?
Ce șanse i-ai fi dat lui David, fiul lui Ișai, să ajungă unul dintre cei mai faimoși regi când tatăl său nici măcar nu l-a văzut eligibil pentru această poziție?
Din perspectivă pământească și realistă, cei de mai sus nu aveau nici o șansă.

Ce șanse i-ai fi dat lui Daniel, un prizonier de război de vârsta adolescenței, să ajungă în pozițiile de vârf ale imperiului babilonian?
Ce șanse i-ai fi dat bărbatului Daniel să ajungă în pozițiile de vârf  a  trei imperii succesive, când cuceritorii nu au milă cu cei cuceriți?
”Bine – zici tu în sinea ta – ne tot înșiri cazuri de excepție pe când normalitatea este alta”.
Iar eu zic: ”Observația ta este pertinentă: sunt excepții de la normă, dar SUNT”.
Iar cuvântul lui Dumnezeu zice:
”Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Prea Înalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță pe ea pe cel mai de jos dintre oameni”. (Daniel 4:17)

Ce șanse avea Rahav și familia ei să scape de tăvălugul care amenința Ierihonul cu distrugerea totală?
Ce șanse avea Rut, văduva moabită, să-și refacă viața într-o țară străină pentru ea?
Ce șanse avea văduva din Nain să-și vadă fiul înviat în timp ce se îndreptau spre cimitir ca să-l înmormânteze?
Ce șanse are Peter Costea să se opună secularismului agresiv promovat de cei aflați în conducerea Uniunii Europene?

În cele din urmă aș muta centrul atenției dinspre șansa lui Peter Costea spre responsabilitatea și îndrăzneala noastră. El este responsabil și îndrăzneț, dar noi? Mai putem crede că ”buturuga mică răstoarnă carul mare”? Ne mai putem mobiliza forțele și prietenii, oamenii de bine, ca să ieșim din case  și să votăm cu speranță și încredere în Dumnezeu? Eu cred că DA!

În cele din urmă problema majoră nu este legată de șanse, ci de acțiune, încredere și coeziune.
Alegerile europarlamentare nu sunt doar un exercițiu democratic plictisitor și o ștampilă pe un buletin de vot. Ele sunt expresia convingerilor, valorilor și credinței noastre pe care dorim să le avem reprezentate prin oameni temători de Dumnezeu până la cel mai înalt nivel.

Avem șansa de a susține un bărbat evlavios.
Ce șanse are?
Șansele lui se găsesc (ȘI) la noi.