Din când în când ne prinde bine o ieșire din decorul contemporan și o alunecare în istoria bisericii și a celor retrași din lume pentru a trăi în comunități mănăstirești. Unii, crescuți în mediu evanghelic nu prea avem idee despre viața celor din mănăstiri. Am tras cu urechea la modul în în care erau instruiți călugării benedictini în ce privește dieta, mâncarea și băutura și v-am adus un extras din Regula Sfântului Bendict cu privire la cumpătarea în viața călugărului.
Interesant de observat atenția la detaliu, limbajul jovial, grija pastorală, practicalitatea instruirii și remarca îngăduitoare a sfântului despre consumul de vin (XL.6). Se pare că în acest subiect sensibil Sfântul Benedict s-a lovit de imposibilitatea convingerii monahilor la renunțarea totală ( abstinență) și a trebuit să coboare standardul, acceptând un standard mediu de consum, adică moderația.
XXXIX. Despre măsura hranei
1 Ţinând seamă de diferitele neputinţe, credem că pentru hrana zilnică, fie la ceasul al şaselea, fie la al nouălea, sunt de ajuns două feluri de mâncare gătită pentru o masă. 2 Astfel, cine nu se poate atinge de un fel, va mânca din celălalt. 3 Aşadar, două mâncăruri gătite vor fi de ajuns pentru toţi fraţii. Dacă se găsesc fructe sau legume proaspete, se pot adăuga şi acestea. 4 Va fi de ajuns o livră de pâine pe zi, fie că se ia o singură masă, fie că există prânz şi cină. 5 Dacă se cinează, chelarul va păstra a treia parte din livra de pâine şi o va da fraţilor la cină. 6 Când munca a fost mai grea ca de obicei, dacă abatele socoteşte că e nevoie, stă în puterea sa să mărească întrucâtva porţia de hrană. 7 Totuşi, va avea mare grijă să se evite îmbuibarea, ca monahul să nu-şi îngreuneze nicicând pântecele. 8 Nimic nu-i este mai străin oricărui creştin decât îmbuibarea, 9 căci Domnul nostru spune: Luaţi seama să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare (Lc. 21, 34). 10 Copiilor de vârstă mai mică să nu li se dea aceeaşi cantitate de hrană, ci mai puţin decât celor mari, păstrându-se cumpătarea în toate. 11 Monahii să se abţină cu totul de la cărnurile patrupedelor, mai puţin bolnavii foarte slăbiţi.
XL. Despre măsura băuturii
1 Fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel (I Cor. 7, 7) 2 şi, de aceea, ne vine greu să hotărâm măsura hranei altora. 3 Totuşi, având în vedere neputinţa celor bolnavi, credem că o hemină de vin pe zi va fi de ajuns. 4 Cei cărora Dumnezeu le-a dat darul înfrânării să ştie că-şi vor primi răsplata. 5 Dacă, din pricina naturii locului, a muncii sau a arşiţei verii, ar fi nevoie de mai mult, va rămâne să hotărască superiorul, care trebuie să vegheze ca nu cumva să se dea loc îmbuibării sau beţiei. 6 Deşi citim că vinul nu e deloc pentru călugări, fiindcă nu-i putem convinge nicicum de lucrul acesta pe monahii din vremea noastră, să ne învoim măcar să nu bem pe săturate, ci mai puţin, 7 căci vinul îi face să cadă până şi pe înţelepţi (Sir. 19, 2). 8 Unde, din cauza locului, nu se găseşte nici măcar măsura prescrisă mai sus, ci mult mai puţin sau deloc, monahii de acolo să-L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să nu cârtească. 9 La aceasta îi sfătuim mai presus de orice altceva: să se ferească de cârtire.
XLI. Când trebuie să ia masa fraţii
1 De la Sfintele Paşti şi până la Rusalii, fraţii să mănânce la ceasul al şaselea, iar seara să cineze. 2 De la Rusalii, de-a lungul întregii veri, dacă monahii nu au de lucru la câmp şi dacă nu îi împiedică căldura prea mare, să postească miercurea şi vinerea până la ceasul al nouălea, 3 iar în celelalte zile să prânzească la ceasul al şaselea. 4 Vor putea lua prânzul la ceasul al şaselea şi în celelalte zile, dacă muncesc pe câmp sau e arşiţă, după purtarea de grijă a abatelui. 5 El să potrivească şi să rânduiască totul în aşa fel încât fraţii să-şi mântuiască sufletele şi să-şi săvârşească ascultările fără a avea vreun motiv de a cârti. 6 De la idele lui septembrie şi până la începutul Postului, fraţii să ia masa mereu la ceasul al nouălea. 7 În timpul Postului, până la Paşti, să mănânce numai seara. 8 Să se săvârşească Vesperele astfel încât la masă să nu fie nevoie de lumânări, ci toate să se împlinească cât timp mai străluceşte lumina zilei. 9 Fie că e vorba de cină, fie de unica masă a zilei, să se aleagă mereu o oră când totul se poate face pe lumină.