Lunetistul american

Iată un film care nu se termină cu final fericit, deși este american. Este un film despre război, însă nu ești sigur 100% dacă este pentru sau contra lui. Dincolo de poziții pro și contra război, mi se pare interesantă devenirea și evoluția personajului principal, Chris Kyle, de la un cowboy ratat la un lunetist de elită. Una din scenele cheie ale filmului o reprezintă discursul tatălui său despre rolul câinilor în protejarea turmei de oi de atacul prădătorilor. Ulterior, băiatul devenit adult și soldat, își va asuma rolul de câine de pază interpunându-se între oile rămase acasă și prădătorii ținuți la distanță de casă. Un lucru pierdut la noi, dar bine cultivat la sudiștii americani este educația în spiritul onoarei și a luptei pentru o cauză dreaptă. Da, războiul îți poate fura sufletul într-o clipită, îți poate strivi toată bunătatea și stârni toară ura, transformându-te radical în ceea ce nu credeai că ai putea ajunge. Avertizarea tatălui însă îl urmărește pe bărbatul Chris chiar și în Irak, pe câmpul de luptă. Acolo, în mijlocul cruzimii și violenței, își va păstra controlul și nu va permite urii să-l transforme din apărător în prădător, din câine de pază în lup de pradă. Sacrificiul, datoria, pentru țară și pentru camarazi a lasat urme adânci în interiorul său, acesta pierzând semnificativ contactul cu realitatea civilă și rolul de soț și tată. Drama prin care trece familia rămasă acasă este destul de bine surprinsă în film. Războiul (glonțul) aduce suferință, pierderi și durere, fie că este acasă, fie că este la distanță. Chris Kyle, ”Lunetistul american”, a crezut că este mai bine să-l ducă și să-l țină departe de casă. În cele din urmă însă, contrar așteptărilor lui, acesta (glonțul) îl va găsi chiar la el acasă.