Ma duc, cu placere, la munca!

Ieri, vineri 26 mai, un post de radio din România a împlinit 11 ani de activitate.
Ascultam amintirile celor care au fost de la început în acest radio dar, și impresiile celor care au venit mai recent. Unul dintre cei veniți mai de curând a făcut o remarcă interesantă și , destul de rar auzită: „Am văzut că oamenii vin cu plăcere la muncă. Le place ceea ce fac, au un context de încredere și libertate de exprimare, au un respect colegial și o abordare etică a muncii.”
Se pare că acolo munca nu este o corvoadă, o datorie făcută cu dinții strânși ci o activitate făcută cu competență, calitate, respect față de tine însuți, față de colegi, față de semenii la care le vorbești. Nu este cerul pe pământ, nu umblă câinii cu colaci în coadă dar este un loc unde poți munci cu drag, cu entuziasm, cu speranță.
Câți dintre oameni pot spune că merg, cu plăcere, la muncă?
Ei se pot considera fericiți, binecuvântați – fiind printre puținii privilegiați.
Statistic, mai mult de 60% nu sunt satisfăcuți deloc de slujba lor. Dacă ar putea ar pleca imediat. Dar, fie nu știu unde să plece, fie, nu au unde să plece.
Dacă ești printre restul de 40% care au satisfacție, mai mică sau mai mare, în ceea ce fac și în contextul creat, atunci merită să aduci mulțumiri Domnului, să-ți exprimi aprecierea față de șefi, colegi și subalterni, să muncești cu sârg, cu bucurie și cu excelență.
Dacă stai acasă cu copilul sau copiii, ai una din cele mai semnificative munci de pe pământ! De fapt nu stai acasă, muncești acasă! Același loc de fiecare zi, cu copii care cresc, chiar dacă nu vezi cu ochiul.
Este mai mult trudă, rutină și poate mai puțină satisfacție, plăcere.
Când te scoli mâine dimineață, în fața oglinzii, spune-ți ție, ca să auzi doar tu:
„Azi mă duc, cu plăcere, la muncă!”
Orice muncă poate aduce satisfacție, plăcere! Nu neapărat la cote maxime, dar suficient cât să schimbe atitudinea de la nemulțumire, frustrare, umilire în mulțumire, împlinire, semnificație.
Contează și perspectiva din care privești munca.
Orice muncă are semnificație și sens, dacă este încadrată de perspectiva veșniciei.
Domnul spune că lucrurile mici, în ochii noștri, făcute în numele Lui au valoare veșnică!
Munca ta are valoare eternă dacă este subordonată scopurilor Sale.
Nu lăsa ca munca ta să fie impregnată și etichetată de perspectiva lumească: ce mare lucru faci? doar asta faci? numai atâta poți? aici ai ajuns?
La cratiță, la mop, la scutece, la mătură, la sapă, la volan, la hârleț, la mistrie, la …
Nu există muncă înjositoare pe care Domnul și sfinții Lui să nu o poată răscumpăra dându-i o valoare eternă!
Poate ești printre cei 60% care nu găsesc satisfacție, aproape deloc, în munca ta …
S-ar putea să nu se schimbe nimic în contextul muncii tale: șeful tiran nu va muri subit sau nu va fi înlocuit curând, colegii răi, indiferenți si suspicioși nu vor pleca în altă parte, clienții să fie tot răuvoitori și răuplătitori, cafeaua să aibă același gust, portarul să aibă aceeași față platonică, biroul să fie tot de culoarea gri. Acestea poate vor rămânea la fel, nu le poți tu controla. Există însă ceva unde poți avea ceva de spus sau de controlat: inima ta, mintea ta, lumea ta interioară. Aceasta poate fi invadată, curățită, înnoită, împrospătată, înviorată, înnobilată de Duhul sfânt.
Azi și mâine și poimâine poate locul tău de muncă va fi la fel.
Tu însă poți fi altfel!
Prezența Lui și puterea Lui transformatoare te face diferit, altfel!
Vei putea spune și tu mâine „Mă duc, cu plăcere la muncă!”?